Despre indulgentele doamnei Katy

Istoria indulgentelor papale ar fi fost mult mai lunga daca Luther, precedat de o pleiada de predicatori catalici dizidenti de la hotarul dinte veacurile  XV si XVI (Jan  Hus, John Wycliffe, Peter Waldo etc) si urmat de Calvin, nu ar fi denuntat aceasta afacere oneroasa a Vaticanului prin cele 95 de teze lipite pe usa bisericii din Wittenberg in ziua de 31 octorbrie 1517, zi care a aprins flacara unei reforme ce avea sa schimbe soarta Europei si sa fixeze destinul Americii in matricea cultelor neoprotestante. In functie de pretul acesteia, indulgenta ierta "pacatele vremelnice" cu incalcarea dogmei de dezlegare sacramentala prin spovedanie. Eludind spovedania, Vaticanul vindea inexistentul ca marfa teologica (a existat chiar o teologie a indulgentelor). Chiar daca a rupt biserica romano-catolica in doua culte ireconciliabile (deocamdata), in acelasi timp, reforma protestanta a salvat-o de la dezintegrare totala prin marketing.

Daca in istoria religiilor Reforma a succedat indulgentelor, in cazul inspiratei initiative parlamentare a doamnei Katy, acestea, concepute ca iertare de bacalaureat fara "dezlegare sacramentala" de examen, succed reformei "antichristului" Daniel.

Deoarece doamna Katy a fost  deja executata (mai ales de cine nu trebuie) pentru interesanta rezolvare a dihotomiei dintre examen si diploma in cazul bacalaureatului, ma voi limita doar la citeva comentarii cu recurs la istoria aproape recenta a scolii romanesti.

Pe la mijlocul anilor saizeci, pe adresa rectoratului Universitatii "Al. I. Cuza" a sosit un plic ce continea o cerere pentru eliberarea diplomei de absolvire, care incepea cu "Tovarase rectorat…" si continua la fel. Semna un absolvent al facultatii de filologie care profesa (titularizat!) la o scoala din judetul Cluj. S-a crezut ca este vorba de o farsa a unui foarte talentat autor de texte umoristice. Rectorul Ion Creanga a ordonat totusi o ancheta, care, initial, a confirmat numele solicitantului si motivul pentru care nu i se eliberase diploma de absolvire: la dosarul de inscriere nu era atasata diploma de bacalaureat (examen de maturitate in terminologia momentului), ci o adeverinta de absolvire a zece clase la un liceu transilvan. Si aici am ajuns la sorgintea si precedentul proiectului doamnei Katy. In 1952, odata cu reducerea cursului liceal la trei clase (8-10) dupa ce in 1948 fusese redus de la 5 la 4 clase si bacalaureatul devenise "examen de maturitate", regulamentul de admitere in invatamintul superior (substitut comunist pentru educatia universitara care justifica transformarea universitatilor in institute de medicina si institute politehnice) permitea participarea la examenul admitere atit in baza diplomei de examen de maturitate, cit si a unei adeverinte de absolvire a clasei a X-a, cu obligatia de a sustine examenul de maturitate pe parcursul studiilor universitare. Exact ca in cazul expunerii de motive la proiectul doamnei Katy, acest amendament aiuritor la legea invatamintului era motivat de grija partidului pentru viitorul tinerilor care doreau sa devina intelectuali ai siglei secera si ciocanul.

Din aceeasi grija parinteasca a partidului comunist (pe atunci doar muncitoresc) pentru educatia tinerilor, 90% din locurile scoase la concurs in universitati apartineau "bursierilor de sfaturi populare" de origine sociala proletara (tarani saraci sau muncitori), iar pentru restul de procente se bateau cite zece pe un loc, "ceilalti", de sorginte "burghezo-mosiereasca". Cei din prima categoie intrau de la 3, "ceilalti" de la 4.50 ( in scara de notare 1-5 de atunci). Dar sa revin la solicitantul in chestiune. Incepind cu clasa a sasea, acesta absolvise clasa dupa clasa cumparind atestate de la secretarii scolilor si liceelor din cinci localitati diferite. Cu ultima adeverinta s-a inscris la facultatea de filologie, pe care a si absolvit-o… cu note onorabile. Ceea ce l-a si salvat de la o incriminare penala in care, cel putin moral, UAIC ar fi fost citata ca martor.

"Proiectul doamnei Katy" amendeaza articolul 77 din Legea educatiei nationale, stipulind ca "absolventii invatamintului liceal cu diploma de absolvire si media de absolvire cel putin nota 7, care nu au promovat examenul de bacalaureat, au dreptul sa urmeze in universitati, in conditiile aprobate de Senatele universitare, un an pregatitor, potrivit programelor de studii de licenta organizate legal in universitate si programei de bacalaureat". Sa fim seriosi! Daca media de absolvire, care depinde de atitia factori subiectivi (ierte-mi-se eufemismul) in scoala romaneasca, a fost introdusa in lege ca principiu de selectie, cum s-ar putea estima eficienta unui "an pregatitor" bugetat din taierea salariilor si impozitarea pensiilor? ( A nu se compara/confunda pregatitorul doamnei Katy cu statutul de freshmen din universitatile americane).

Merita aceasta ghicitoare sa devina lege? As fi curios sa mi se demonstreze ca din cei o suta de mii de viitori cursanti universitari ar absolvi anul pregatitor mai mult de cinci procente. De fapt, stiu raspunsul: majoritatea membrilor corpului profesoral preuniversitar ar raspunde Nu, iar profesorii universitari ar garanta in corpore ca mai mult de 80%. De ce? Simplu, bacalaureatul 2011 i-a afectat doar moral pe primii, pe cind… Da, ati ghicit! Pentru universitari acesti studenti de "proba" sint o materie prima care ar umple locurile vacante din amfiteatre pina la licenta. Povestea impostorului din introducere s-ar repeta la partitura Universitatea Romaneasca.

La sfirsitul anilor, invitat de profesorul Ernst O. Fischer (Nobel 1972), am petrecut un semestru la Technische Hochschule din Munchen, unde a profesat ca director de grant finantat de European Research Council si domnul dr. Daniel Funeriu pina la preluarea mandatului de ministru. Acolo am invatat ca in Germania universitatile sint organizate si functioneaza dupa o legislatie care are la baza principiul performantei stiintifice, introdus de Alexander von Humboldt la inceputul secolului al XIX-lea pentru a inlocui principiul anglo-saxon al performantei didactice (Modelul Glasgow). Consecinta administrativa a modelului Humboldt consta in faptul ca, indiferent de numarul studentilor, profesorii nu sint platiti pentru norma didactica, ci pentru performantele lor stiintifice. Inventia finantarii "per student", corolar al masificarii invatamintului pe criterii mercantile, este caria care a transformat universitatea intr-o institutie falimentara (perfidul Albion, desi nu respecta cu obedienta toate directivele si conventiile Uniunii privind educatia universitara, a reusit sa devina campion mondial la desfiintarea facultatilor de stiinte nerentabile financiar: 40 in 7 ani!)

Ma asteptam ca ministrul Daniel Funeriu sa fi invatat si el ceva din stiintele scolii la Munchen. Eram chiar convins ca legea elaborata sub ministeriatul domniei sale va introduce modelul Humboldt in Universitatea Romaneasca. Nu s-a intimplat asa. A rezultat un fel de regulament de ordine interioara in care fiecare capitol, articol si aliniat este "subject of change"(de exemplu, clasificarea universitatilor, asa cum o descrie legea, permite ca, prin comasare, o universitate centrata pe educatie sa fie finantata la nivel de universitate de cercetare avansata si educatie). Si poate l-as fi iertat pentru ca a gresit numarul la palarie, dar recenta sa declaratie-amenintare ca va desfiinta universitatile care "nu satisfac cerintele pietei" m-a dezarmat pina la o stare de dezgust, care ma face sa reflectez la o scrisoare deschisa  cu titlul furat de la Zola: J’ accuse!