Discursul civilizat ca discurs ratat

In viata publica actuala, practicarea unui discurs civilizat, adica a unui comportament verbal manierat, este atit de rara incit astfel de manifestari de normalitate provoaca mincarimi aprige pe soricul cognitiv al fiintelor brute. Tinuta impecabila, impletirea fireasca a gestului lipsit de ostentatie cu vorba masurata si lucida, actiunea molcoma a linistii care dizolva cu superioara seninatate orice impuls agresiv si, nu in ultimul rind, elasticitatea spirituala a vorbitorului sint, pe de o parte, insemne de civilizatie si, pe de alta parte, tot atitea motive de nedumerire pentru multi receptori. Si cum sa nu fie asa, in conditiile in care cea mai mare parte a potentialilor beneficiari ai discursului civilizat sint oameni fara nici cea mai firava legatura cu asemenea model de comunicare? Individul care fierbe zilnic in zeama discordiilor de tot felul, care stie ca sudalma bate oricind vorba subtire si care e deprins sa-si foloseasca obrazul doar pentru a arata ca nu il are va avea dificultati in a pricepe ce vrea de la el si de la viata practicantul discursului civilizat. E ca si cum un gentleman s-ar duce in mijlocul unei hoarde de salbatici, el vorbind despre formele apriorice ale intuitiei, ei judecind cu ochi sclipitori cota de piata a fraierului apretat ce sta cu naivitate inainte-le.

Pentru asemenea exemplare sublime, ultime, definitive ale evolutiei, discursul civilizat este un discurs eminamente inadecvat. In loc sa-i indemne cu blindetea parului ori cu gingasia pumnului, vorbitorul le intinde zimbitor mina, in semn de pace. Eronat! In loc sa le sfredeleasca creierii cu ascutimea injuraturilor stramosesti, vorbitorul le provoaca ameteli si greturi cu termeni bizari, de negasit in dictionarul mental de uz cotidian. Gresit! In sfirsit, in loc sa le dicteze ce au de facut, vorbitorul ii invita sa dea dovada de liber arbitru, de spirit critic! Asta-i chiar culmea! Cum sa ai incredere intr-un astfel de om? Nu, de doua ori nu! Noua, vor cere in cor ipoteticii nostri salbatici, satui de poliloghia inodora, incolora si insipida a sarmanului gentleman, sa ni se vorbeasca pe inteles! Daca noi stim ca se spune „succesuri" si „esece", apoi asa sa ni se vorbeasca, nu altcumva.

Lipsit de adecvare, nu din pricina nepriceperii vorbitorului, ci din cauza naturii diafane a „beneficiarilor", discursul civilizat esueaza mai usor decit o barcuta de hirtie purtata de apa involburata a unui piriu umflat de ploi. Cele mai consistente probe de ineficienta le aflam in zonele critice ale discursului public, in publicistica si in viata politica. Asa cum consumatorilor (a citi e un cuvint prea mare pentru a descrie o astfel de activitate) de ziare si de emisiuni de scandal le repugna organic pina si gindul de a se contamina cu o publicatie de axiologie sau cu un spectacol despre efectul razelor gamma asupra anemonelor, tot astfel celor ce se identifica cu spumele discursive ale unor caricaturi precum C.V.T., G.B. sau D.D. le este imposibil sa stea cu urechea ciulita si cu mintea atenta la savantele proiectii verbale ale unor personaje publice cu discurs curat. Drept urmare, o competitie intre tipul de discurs practicat de, sa zicem, Guvernatorul BNR si vorbaria exoftalmica a „Oracolului din Balcesti" se va incheia cu descalificarea celei dintii specii concomitent cu incoronarea celei de-a doua. Conjuratia imbecililor, nu este, asa cum s-ar crede, o plasmuire imaginara, ci o realitate cu mare randament functional.

Pentru oamenii care au ajuns sa creada mai degraba in ochi iesiti din orbite decit in echilibrul vorbelor rostite cu cap, discursul civilizat va aparea drept o dovada de impolitete. „Cine se crede asta, ma?", va cugeta, cu indignare, faptura pentru care cea mai eficienta strategie de politete e aceea a capului in gura. „Ba, da’ destept te-a mai facut ma-ta!", va subscrie si cetateanul pentru care „mnezeii" tin locul formulelor obisnuite de salut cotidian.

Pentru multimea de constiinte a caror finete interpretativa nu depaseste nivelul deosebirilor esentiale intre „huideo" si „hai, fa,-n fin!", discursul civilizat este, dupa cum se vede, un discurs inadecvat, ineficient si nepoliticos. Astfel judecat si condamnat, discursul civilizat se prezinta in spatiul de gindire si de limbaj al „beneficiarilor" abrutizati ca un discurs fara miza si fara efecte. Strigatul in urechi pustii, in care lumina inteligentei s-a stins demult, e un discurs zadarnic, un discurs ratat, oricit de maiastra ar fi vorba cuvintatorului.

Cit ar dura pina cind putinii profesionisti ai discursului civilizat practicat in viata publica romaneasca ar urma sa intilneasca receptori pe potriva staturii lor spirituale ?

Ei bine, ape vor seca in albie si peste gropile temerarilor discursului civilizat va rasari ori padure ori nimic, Dunarea se va trage in liniste in somnul adinc al izvoarelor sale, iar noi vom fi mereu aici, mereu in tranzitie, mereu in curs de civilizare, tot strigindu-ne saracia si nevoile si neamul mamii ei de viata!