Eruditul Git

Colegii il botezasera cu porecla Git si aproape nici unul nu-i cunostea adevaratul nume. Omul acesta avea un git lung cit girafa si mai tot timpul, acesta, adica gitul, era roscat la culoare. Cind Git intra in polemica cu cineva atunci gitul devenea si mai rosu, venele se umflau sa crape si fata se congestiona nefiresc de mult. Din pacate, Git era asa de nervos mai tot timpul incit nu-i trebuia motiv sa faca „git".

Trasatura sa naturala era sa contrazica orice ai fi spus si o facea fara argumente, dar cu foarte mult nerv. Ai fi crezut ca sare chiar la bataie, dar n-o facea. Chiar cind cineva nu mai suporta zgomotoasa sa reactie la orice ar fi spus si ii ardea cite o palma, Git se inrosea ca racul si cu naduf tuna:

– Bine, baietas. Te-ai ars! De aici ti se va trage sfirsitul.

Ca sa va faceti o imagine mai clara despre Git, este suficient sa o priviti pe o realizatoare a unui post TV, cu nume de turc sau de grec, care devine rosie ca o sfecla si se sufoca in propriile diatribe.

Cum, necum, la o intilnire tematica elevata referitoare la explozia demografica, il vad pe Git in prima linie de fotolii. Ne salutam respectuos prin gesturi vizibile si personal ma gindesc sa renunt la expunerea mea. Nu-l vazusem pe Git de vreo sapte ani si totusi il simteam ca trepideaza ca un armasar de cursa, gata de start. Cei prezenti in sala erau toti unul si unul. Adica oameni cu minte multa, gata sa invete, dar in acelasi timp nu erau deloc dispusi sa accepte banalitati.

Ma uit la cei care constituiau un soi de prezidiu si sper sa vorbesc ultimul, adica dupa ce Git va fi satul de interventii. Dupa alura si gestica se vedea ca venise inarmat cu vaste cunostinte in domeniu. Pe deasupra, mai tinea si un imens dosar in brate. Din dosar ieseau la iveala mii de semne colorate. Era evident ca omul trebuia sa deschida rapid la paragraful care trebuia sa te torpileze.

Ingrijorarea mea a fost perfect inteleasa de un simpatic student, care se aseza linga Git.

– Va tin eu dosarul, domnule Git, spune studentul.

Git este incintat si asculta atent deschiderea lucrarilor. Eu observ cum studentul scoate fluturasii din dosar, unul cite unul.

Incep expunerea, mult incurajat de faptul ca dosarul lui Git nu mai avea nici un fluturas.

– In anul 2050, Europa va fi supusa unui imens val de imigranti. Numai din Africa va fi o presiune insuportabila de un miliard de oameni, dornici sa imigreze.

– Nu-i adevarat, sare Git la mine.

Acesta insfaca dosarul si incearca sa gaseasca ceea ce m-ar fi contrazis. Deodata, observ ca gitul lui Git devine rosu aprins. Eu m-am oprit din expunere si astept replica.

– Imediat, bilbiie Git, aruncind o privire asasina spre student.

Astept rabdator, sala freamata si Git cauta in dosar, in timp ce studentul ii intinde un teanc de fluturasi.

– De ce i-ai scos?  tipa Git la student.

– Erau inestetici, explica acesta.

Imi reiau expunerea si vorbesc de explozia demografica din America Latina, din Asia de sud-est, de culturile care interzic controlul natalitatii. Dupa 15 minute, Git intervine zgomotos, contrar tuturor uzantelor.

– In 2050, dupa raportul ONU din 2002, numarul locuitorilor Africii va creste cu 1,125 miliarde de persoane.

– Exact, dar presiunea o va exercita circa un miliard. Se presupune ca restul vor ramine unde s-au nascut.

In cursul celor 50 de minute cit a tinut expunerea mea, Git m-a mai contrazis de inca doua ori. Cautatul in dosar strica insa efectul si el isi dadea seama de acest lucru. Era rosu ca o sfecla. Efortul facut pentru documentare a fost inutil. La final, a luat cuvintul ca sa impresioneze cu cunostintele sale in domeniu.

Asistenta a inceput sa se rareasca si unii chiar l-au rugat sa-si sintetizeze expunerea. Pauza pentru cafea a permis o golire cit de cit eleganta a salii. Git insa nu se lasa. Am estimat o crestere prea mare a populatiei din Malaezia. Cauta documentele in dosar, mai amesteca putin in ceasca de cafea, se tine lipca de mine, isi schimba nuantele de rosu la git precum curcanii si se agita, nu gluma!

– Ce spune? intreaba mirat un strain.

– Nimic, raspund neglijent.

– Aa,  am inteles, spune strainul zimbind.

– Cum nimic, Costica, sare Git la mine.

A cam inteles si straineste domnul Git.

– Omul vrea sa bea o cafea in liniste, spun blind.

Intre timp, il conduc pe strain la o masa si ne punem pe taclale. Git ne dadea tircoale, nu ne slabea din ochi. La un moment dat se repede spre masa noastra si striga putin rastit:

– Malaezia va avea o crestere de 850 de milioane, si nu de un miliard.

Bate cu degetul in document.

– Aveti dreptate, spune strainul.

– Da, dar…, sare Git la scandal.

Intram in sala si Git inca striga dupa noi, rasfoind dosarul.