Fotbal si politica

In 21 de ani am avut trei presedinti de tara: Iliescu, Constantinescu, Basescu. Toti cu terminatia …escu, ar fi remarcat Tudor Musat…escu. Puteau fi cinci, dar doi dintre ei „au prins" doua mandate. Nici asa nu-i rau – pentru originala noastra democratie. in aceeasi perioada, Uniunea Scriitorilor din Romania a beneficiat de patru presedinti succesivi (Dinescu, Ulici, Uricaru, Manolescu), fiecare dintre ei ales prin votul democratic al breslei. Oroarea de… dictatori i-a facut pe romani sa voteze schimbarea, la nivel national, local, institutional. Doar doua institutii: Federatia Romana de Fotbal si Liga Profesionista de Fotbal – a doua, trasa din prima – au ramas incremenite-n proiect. La FRF „oficiaza", de peste doua decenii, un unic si perpetuu presedinte: Mircea Sandu. Nici Ceausescu nu reusise aceasta performanta caci, cind sa zica hop!, i s-a taiat craca de sub picioare. La LPF dicteaza, de la infiintare, un Mitica Dragomir, personaj… mitic, care, prin anii ’90, isi povestea cu nonsalanta sforariile din glorioasa epoca a „Viitorului" Scornicesti sau a „Victoriei" Bucuresti. Ce-i drept, si unul si celalalt au fost alesi prin votul… democratic al „parlamentului" fotbalistic. Dupa 10-15 ani de erodare si dupa ce fotbalul romanesc a intrat in cadere libera, s-a simtit nevoia schimbarii. Adica presa si opinia publica au simtit-o, nu si „structurili", care sint atit de intepenite – fiind, totusi, bine „unse" -, incit orice schimbare devine imposibila.

Spilcuit, calm si manierat, cu oarece glazura culturala, Mircea Sandu a dat impresia ca e omul potrivit la locul potrivit. Ba chiar era de mirare cum un ins atit de binecrescut se complace in colcaiala acestui joc de nobili, jucat de niste porci… Aceasta veche butada nu-i un afront la adresa jucatorilor din teren, ci o definire a celor care practica jocul de culise, fotbalul de masa, cu nasturi. Formele fara fond, adica, mimarea fotbalului.

Precum, la scara politica si nationala, un Iliescu al anilor ’90 a dat mina libera la demolari, insusiri si jefuiri  a „tot ce misca-n tara asta", ca sa-si consolideze pozitia, tot asa – pastrind proportiile – a procedat si Sandu, la „crescatoria" lui. Ca si presedintele tarii, presedintele fotbalului a inculcat impresia unui om curat si cinstit… Doar ca Iliescu si l-a luat alaturi pe un Nastase „patru case", iar Mircea Sandu – pe un Mitica Dragomir. Si unul si celalalt – maestri ai imbrobodirii verbale si ai insusirii venale. Niciodata insa, aceasta din urma, dovedita penal, Nastase cazind mereu in picioare, ca un hopa Mitica, iar Mitica, ehei, Mitica recitind liric: „De Nastasa / nici ca-mi pasa / daca nu-mi da nici o pasa / dar imi baga mingea-n plasa…"

Vi-i amintiti, pe acesti corifei, in urma cu vreo zece ani, calcind nisipul de pe stadionul, fost „23 august", devenit „Lia Manoliu", inspectind, asadar, iarba veeerde de acasa, care trebuia a creste repede, in plina  iarna, spre a gazdui un important meci de calificare al nationalei, cu Danemarca, mi se pare?! Iarba – nepatriotica! – n-a binevoit sa creasca, s-a jucat „prin ripi si gropi adinci, / urcate de fotbaliatori pe brinci", iar nationala a incasat un rasunator 1-5. Bineinteles c-am fost de risul curcilor Europei, cit pentru prestatia fotbalistica, cit, mai ales, pentru imaginea acelor nisipuri miscatoare… In acelasi timp, Mircea Sandu si-a tras o ditamai Casa a Fotbalului, de i-a lasat bujbe pe-alde Platini si Blatter.

Anul acesta ne-am facut din nou de bafta, punind fotbalistii sa taie, cu crampoanele, „brazda adinca si ingusta" pe aceeasi pajiste a stadionului, refacut din temelii si rebotezat cosmopolit National Arena, nu, Doamne fereste!, Arena Nationala, adica romaneste, ca pute! Avem o predispozitie slugarnic-imitativa, de te doare bila! (Dar asta-i alta Marie, cu alta palarie…). In fine, dupa ce s-au schimbat brazdele (turcul plateste!), pajistea a devenit practicabila, ambianta fiind, cu adevarat, european-civilizata, numai buna – credeam! – pentru meciurile echipei nationale. Dar, dupa dezastrul necalificarii la Europene, noul-vechi antreprenor al nationalei plimba ursu’ prin diverse tirguri obscure din Europa, refuzind sa joace pe Arena ce in chiar acest scop a fost construita, intrucit – zice ‘mnealui, sensibilos – la Bucale suporterii au gura sloboda si-i cam injura, pe el si pe diversi jucatori (dupa preferinte). Surprinzator, FRF accepta mofturile lui Piturca si-l lasa sa joace unde vrea muschii lui…

S-ar parea ca injuriile, insultele, atacurile la persoana, inclusiv la persoana juridica – si liliala! –  a FRF, au efect de bumerang, intorcindu-se impotriva celor care le-au proferat. Am urmarit cu uimire, in vara, dezafilierea sau retrogadarea unor echipe de traditie in fotbalul autohton – precum U. Craiova, Poli Timisoara – pe motiv de insulte (repetate!) la adresa forului fotbalistic national si a conducatorilor acestuia, in principal, asupra lui Mircea Sandu. Intr-adevar, patronii acestor echipe – si inca! – sint figuri halucinante, guri spurcate, fata de care paleste chiar imaginea traditionala a casapilor din apuse vremuri. Dar cred ca, in astfel de cazuri, trebuie pedepsit pastorul, nu turma, patronul, nu echipa si, prin consecinta, un intreg oras, frustrat de un spectacol sportiv care il mai facea sa uite, pentru citeva ore, adevaratele frustrari cotidiene.

Sandu, Mitica si alti federali dau cu subsemnatul, acum, la DNA. Vinovati sau nu, poate ca acest soc le va mai taia din aroganta de a se crede imbatabili si de neinlocuit.