Fraude, plagiate, „simple copieri” la examene

S-au incheiat de curind sesiunile de examene, restantele, acum e in desfasurare licenta. Prilej sa citim sute de productii studentesti, unele elaborate cu truda, acasa, dind masura capacitatii absolventului, altele scrise in amfiteatre, lucrari semestriale. Acestea din urma necesita o pregatire logistica de o amploare cu totul deosebita. O lucrare scrisa intr-un amfiteatru de peste o suta de studenti blocheaza un numar de trei sau patru supraveghetori; colegii mei mai tineri isi petrec uneori intrega zi ajutind pe titularii de curs sa organizeze aceste adevarate maratoane; iar daca asista la cite patru sau cinci asemenea desfasurari de forte, sint epuizati. Cind le numesc asa nu exagerez cu nimic, orice examen incepe prin invitatia ferma sa fie inlaturate sursele clandestine de informare, prin controale, amenintari cu pierderea examenului sau exmatricularea etc. Cu toate acestea, aproape la fiecare examen ei mai gasesc foi strecurate intre hirtiile de ciorna, mici fituici ingenios plasate, aparatura de ascultare si alte minunatii in fata carora eu ma simt total dezarmat. Avem acum normative drastice, tentativele de frauda sint amendate exemplar, aceste informatii sint anuntate prin toate mijloacele. Si totusi… Mi-au fost aduse persoane surprinse cu copiute, care se aparau cu vehementa, acuzau pe mai tinerii mei colegi de intransigenta nejustificata, insinuau ca li se stirbeste demnitatea; dar nu auzeam nici un cuvint de asumare a vreunei vini. Incurcatura de pe figura mea, mina dezarmata pe care probabil o afisam ii incuraja sa devina si mai bataiosi. Ma stiau slab si atacau in forta: "Domnule profesor, pentru o simpla banuiala de copiere?… Ce daca mi-au gasit aceste foi, nici n-am avut timp sa le utilizez". Totul agrementat cu ton ridicat, plinsete, ochi peste cap, insinuari. Iar colegii mei asistau neputinciosi la acest razboi, stiindu-ma slab, stiind ca nu rezist la presiuni. Bine ca sint la sfirsit de cariera!

Se discuta mult azi despre acest flagel social: copiatul la examene, plagiat, furt intelectual. Fenomenul exista, nu pare sa se diminueze, necum sa fie eradicat. Pornind de la premisa ca frauda intelectuala, in ansamblul ei, si plagiatul, in mod deosebit, constituie o problema grava a invatamintului universitar din Romania, profesorul Septimiu Chelcea, de la Universitatea din Bucuresti, a initiat o cercetare a fenomenului: Frauda intelectuala in universitati, vinovatia si rusinea. Cercetarea se opreste, deocamdata, la "frauda intelectuala practicata de studenti, incluzind in aceasta categorie plagiatul, copiatul la examene si prezentarea unei lucrari scrise de altcineva ca fiind o elaborare personala". Nu voi rezuma aici rezultatele acestei cercetari, nici nu m-as fi gindit sa prezint aceste date daca nu ma incita un articol aparut acum citeva zile in Coditianul. Sub un titlu incitant, Studentii plagiatori se cred mai cinstiti decit colegii lor, jurnalistul Victor Popescu decupeaza din studiul profesorului Chelcea ce e mai spectaculos, dar va asigur ca totul e interesant in acest studiu (publicat in revista Sociologia romaneasca, ultimul numar). Decupez doar citeva rezultate. Despre cuvintul onestitate, studentii care au copiat au pareri identice cu cei care nu au copiat, dar au ramas restantieri. Ceea ce inseamna ca nu exista diferente de opinii intre cei ce fraudeaza si cei ce nu fraudeaza, toti au acelasi sistem de valori, se proiecteaza la fel fata de acest inductor: frauda la examene. Ba, mai mult, cei ce au copiat se considera mai cinstiti decit ceilalti. Interesant, nu? In 29 la suta de cazuri, situatia de frauda intelectuala, indiferent de cunoasterea ei de catre colegi, de sanctionarea de catre profesori sau de raminerea ei ca un secret personal, nu provoaca nici sentimentul de rusine si nici sentimentul de vinovatie. Rusinea este evocata in 20 la suta din cazuri si vinovatia in 24 la suta din cazuri. S-au identificat mai multe tipuri de plagiatori, dar cei mai spectaculari sint "plagiatorii-neobrazati" – "in opinia noastra, cei mai numerosi", crede profesorul Chelcea – care-si imagineaza ca ei reprezinta normalitatea, statistica si morala.

Ce mi s-a parut interesant este "dezbaterea" provocata de acest articol din Cotidianul, prin interventiile unor forumisti. Iata parerea unui, probabil, ardelean: "La noi nimeni nu da doi bani pe ideea de corectitudine, nici in Ardeal lucrurile nu stau mai bine. Dl Popescu trebuia sa mentzioneze cazurile Beuran/ Oprescu si alte citeva lucruri similare petrecute cu ministeriabilii nostri. De aia sintem sub top 500, de aia nu avem patente de creativitate, de aia sintem subdezvoltatzi". Un altul pune un diagnostic deosebit de dur: "Cancer in metastaze! Tinerii sint niste atentzi observatori ai faptelor adultzilor! La Tg-Jiu, N. Mischie, absolvent de Invatzamint pedagogic la Craiova (invatzator), a ajuns profesor universitar si doctor in istorie. Cazurile Beuran/ Sorin Oprescu confirma cancerul instalat in Romania. La Craiova, o universitate particulara a acordat diplome de juristi unor militzieni care nu promovasera bacalaureatul! Gigi Becali va deveni licentziat! Daca nu se intreprind masuri severe in respectarea legii, diplomele romanesti vor fi doar subiect de ironie in lumea vestica". Un altul semnaleaza institutionalizarea furtului: "la o universitate din Romania exista o taxa de copiat, 300 lei. Daca te prinde, dai 300 lei si continui; daca nu, nici usturoi n-ai mincat, nici gura nu ti-a mirosit …". Un universitar, probabil, relateaza: "de vreo zece ani imi tot intreb studentii ce ar face daca un coleg de linga el ar copia. Pina acum nu am auzit niciodata: il demasc! Numai: intorc capul sau copiez si eu". Si comenteaza cu amaraciune:
"Sint tari in lume unde la examene studentii nu sint paziti de cadre didactice, se supravegheza unul pe altul". Cineva aduce precizari: "I-ar veni cuiva sa creada ca la Universitatea Stanford, de pilda, codul etic interzice examinatorului sa stea in aceeasi incapere cu examinatii, dar ca niciunul dintre studenti nu indrazneste sa vorbeasca cu altul in timpul examenului sau sa copieze? V-ar veni sa credeti ca pot lua examene acasa (unele dintre ele), fiindu-le ingaduite numai anumite surse, totul insa bazat pe increderea deplina in student?
Oare cind o ajunge si Romania universitara acolo?". Un proaspat licentiat relateaza: "Acum aproximativ o luna mi-am terminat lucrarea de licenta. Am citit citeva carti pentru bibliografie, am pus ca citat tot ce am scris din ele, intr-un cuvint: am fost cinstit. Pina am dat de o carte care mi s-a parut interesanta. Era in engleza. Am pus mina sa citesc, dar mi se parea foarte cunoscuta, desi nu o mai vazusem. Am pus mina pe un curs de la facultate (SNSPA) si mi-am dat seama de unde cunosteam cartea. Cursul respectiv era practic traducerea fidela dupa cartea respectiva. La bibliografie era trecuta cu doar citeva citate. Deci, trageti voi concluziile. Plagiez fara sa vreau chiar daca dau citiat".

Si o concluzie: "Se copiaza pentru ca la noi totul e normal, antrenamentul incepe de pe bancile gimnaziale, evolueaza in liceu si in facultate devine o chestie de normalitate. Oricum, chestia asta va mai merge citiva ani, iar daca vreti sa scapam de «sportul» asta national, ar fi bine sa se restructureze sistemul educatiei incepind cu gradinita, ca totul incepe de acolo. Nu am trait destul, dar am vazut prea multe, prea devreme si, in Romania, coruptia si pupincurismul incep din scutece".

Ce sa mai comentez?