Meek’s Cutoff / Scurtatura

Incepind cu 1830, calea Oregonului (The Oregon Trail) a devenit una dintre principale rute de imigrare/colonizare spre vestul Americii. Tarim alb, in termeni cartografici, pustietatea cerea ghidare experta si astimpar de sete in lungul drum spre coasta Californiei. Meek’s Cutoff reimagineaza o astfel de situatie, in care trei familii se incredinteaza in miinile unei calauze, ce sustine ca stie o scurtatura inspre vest.

Despre filmele de epoca se discuta in general in termeni de atmosfera sau sentiment al timpului trecut, obtinute cel mai adesea din costume, scenografie, limbaj. De fapt, ne e destul de greu sa imaginam o atmosfera de acum o suta saizeci de ani, pentru simplul fapt ca nu putem avea, prin nici un strabunic, vreo amintire de atunci. O latenta in gena trebuie sa existe; undeva in afara simturilor constiente traieste o lentoare pasoptista, care probabil isi retraseaza originea in apropierea de natura. Scurtatura regizoarei Kelly Reichardt plaseaza personajele in cel mai neiertator mediu. Se spune ca desertul e o experienta necesara; cine a fost o data in desert, se mindreste cu asta, cel putin in fata celor care, si ei, poate, isi doresc experienta pustietatii mai degraba decit un weekend la Paris. Meek’s Cutoff (Scurtatura lui Meek) atinge exact zona premoderna pe care constiinta noastra a uitat-o, insa corpul o poate rememora. Daca ne-am putea aminti cum se purtau parintii nostri de pe la 1850, probabil am remarca asemanari cu personajele lui Kelly Reichardt.

Sint trei familii in carute cu coviltir, care il angajeaza pe munteanul Stephen Meek sa-i calauzeasca peste Muntii Cascade. Sustinind ca stie o scurtatura, Meek ii conduce de-a lungul unui drum nemarcat pe nici o harta, grupul pierzind curind orice urma de orientare si trebuind sa se gindeasca mai degraba la supravietuire, decit la destinatia finala. In situatia de criza, caracterul fiecarui membru al caravanei iese la iveala in tot ce are mai bun, respectiv mai slab. Esentializind mizanscena la intinderile stincoase ale vestului si plasind sentimentele in strinsa chinga a protestantismului, Kelly Reichardt construieste, de fapt, o scena a valorilor.

Meek sustine ca stie, insa instinctele drumetilor spun altceva. Situatia primeste o dimensiune in plus in momentul in care barbatii captureaza un indian. Sa-l omorim pe loc, ordona Meek, e inamicul nostru. Dar e de-aici, e spatiul lui, el poate stii unde e apa – spun doi drumeti. Lupta se da intre cunoastere si ne-cunoastere. Salbaticul ca necunoscut ininteligibil, salbaticul in care amenintarea e doar inchipuita de omul alb, spalat, stiutor. Ajunsi pe buza unei vai dincolo de care indianul pare sa comunice ca este drumul inspre apa, drumetii trebuie sa-si coboare carutele cu fringhia la vale. E o secventa emblematica pentru lentoarea naturala si intregimea proceselor fizice pe care regizoarea Kelly Reichardt le arata. Mai degraba decit la barbatii minuitori de fringii, privirea camerei se fixeaza pe carutele lasate incet sa coboare. Mergind inapoi in timpul filmului, ajungem la momentul in care cea mai curajoasa femeie (jucata de Michelle Williams) da  nas in nas cu indianul. Frica ii spune sa se grabeasca catre bagajele caravanei, sa scoata din ele o pusca si niste praf. Indianul a disparut deja dupa deal, dar personajul Emily isi continua actiunea imprimata de cunostintele despre salbatici. Indeasa praful de pusca, trage in aer fara tinta, cauta din nou praf de pusca, il indeasa, trage. Totul dureaza mult prea mult pentru orice idee de eficacitate, insa exact asa reuseste regizoarea sa redea acel simt de secol 19. Lucrul incet cu arma, lucrul cu ceainicul pe foc, spalatul pe picioare, nesomnul din cort. 

Cu optiunile de suport si format, regizoarea surprinde din nou. Acolo unde ne-am astepta la un 35 mm granulat, tactil, lat pentru nemarginirea desertului si culorile costumelor, Kelly Reichardt alege academicul 4/3 si suportul digital. Nimic de interpretat aici, doar acelasi sentiment de optiuni contra-curentului, care fac din Meek’s Cutoff  un film atit de deosebit. Ingaduindu-si timp berechet pentru dezvoltarea personajelor, Kelly Reichard construieste izbinda indianului pe fondul atractiei catre necunoscut. Cine poate fi de acord: cu cit stii mai mult, cu atit stii mai putin. Sau poate ca problema e cum sa uiti ce stii deja, mai ales in desertul fara capat, fara apa. Dupa prezente la Venetia, Toronto, New York, Londra, Tribeca, Salonic, Sundance, Rotterdam, Meek’s Cutoff/Scurtatura a fost proiectat si la Festivalul International de Film Bucuresti, unde a luat Marele Premiu.