Mentori si prieteni (II)

Am scris saptamina trecuta despre climatul in care individul creator se poate implini. Am folosit citeva cuvinte-cheie: mediu declansator (incitator, iscoditor, provocator), interactiune, legaturi, filiatii si relatii de prietenie. Numai un cimp social in care exista standarde profesionale si morale poate zamisli personalitati. Am mai spus si ca mentorii de succes au talente de leadership, initiaza proiecte, transmit energie afectiva, consolideaza echipe. Mi-a confirmat recent acest model de analiza un primar dintr-o localitate mica de la munte, care mi-a explicat – mie, teoreticianul – ca secretul succesului intr-o echipa este increderea intre echipieri, incluzind aici si pe lider. Ma simt dator sa invoc aici citeva experiente personale.

Am avut citiva mentori importanti pentru evolutia mea profesionala si personala. Sprijinul lor a fost, indeosebi, social si moral; dar mai ales afectiv. E important, atunci cind nu ai legaturi sociale, sa-ti ofere cineva incredere si sprijin, sa te trateze ca partener diligent. I-am evocat alta data pe Stefan Barsanescu, pe Ion Holban, Traian Herseni, Petre Botezatu. Am intilnit tirziu, dupa terminarea studiilor, cind cariera mea se implinea sau se conturase deja, pe alti doi: Vasile Pavelcu si Serge Moscovici. M-am apropiat de Vasile Pavelcu tirziu, dupa ce s-a pensionat si dupa ce mi-am sustinut doctoratul. Eram amindoi eliberati de relatia institutionala, ii puteam pune intrebari care altadata ar fi fost nepotrivite, iar el imi putea raspunde ca unui prieten de incredere. Am incercat acum citiva ani sa evoc personalitatea sa, in prefata la cartea Elogiul prostiei, pe care am ingrijit-o la Polirom (1998). Pe Serge Moscovici l-am intilnit si mai tirziu, cind am ajuns pentru intiia oara in Franta, in 1991. Eram deja in partea descendenta a vietii, om cu oarecare experienta sociala, sceptic. La inceput a fost suspicios si reticent – nu avusese totdeauna experiente bune cu romanii venti din tara – apoi relatia de incredere s-a instaurat temeinic. Intr-o carte de convorbiri, am incercat sa-l fac sa se dezvaluie, sa exploreze relatia sa afectiva cu Romania natala (Urmele timpului. Iluzii romanesti, confirmari europene, Polirom, 2002). Momentul acestei intilniri a coincis cu disparitia profesorului meu. Pierdeam un mare prieten, cistigam altul. Cei doi au in comun multe lucruri: influenta afectiva a Basarabiei asupra copilariei, nostalgia ambigua dupa pierderea ireparabila a spatiului fondator, contactul cu spiritul francez si marii psihologi ai Frantei, vocatia de mentori si cultivarea prieteniei. Nu in ultimul rind, succesul social, in contextele date. Imi propun sa incerc cindva o paralela intre cei doi.

Cu ambii acesti mai virstnici decit mine initiatori ai mei am intensificat relatiile afective dupa ce am incheiat pe cele institutionale. Vasile Pavelcu m-a introdus in universul sau socio-afectiv si in cercul sau de prieteni, ma chema cind avea nevoie de sprijin, ma considera apropiat. Cu Serge Moscovici, retras acum, dupa ce a ajutat institutional toata suflarea psihosociologica de la Iasi, schimb scrisori, ne impartasim opiniile si trairile, ne intilnim cu bucurie de doua-trei ori pe an. Proba unui mentorat reusit este continuarea relatiei dupa ce stimulul initial (indrumare, sprijin) si-a pierdut obiectul. Cind gliseaza in prietenie. Conteaza acum si moralitatea celui consiliat cindva.

Nu in cele din urma, relatia afectiva intre egali, prietenia, joaca un rol important in stimularea potentelor creative. Constituie cel mai pretios sprijin psihologic si moral, prin ajutorul ce-l procura evolutiei personale a fiecarui protagonist. Prietenii se completeaza, isi ofera reciproc intelegere si ajutor, transmit unul celuilalt efluvii afective de sustinere, incredere, constanta atitudinala. Prietenia incepe cu o "intilnire admirabila", se sprijina pe o alegere, pe selectia partenerilor dupa criterii comune si se consolideaza prin ocazia, imprejurarea care face posibil contactul. Apoi sint cultura comuna, mentalitatea careia ii apartin, scala de valori asemanatoare, modelul educational care-i reuneste si face posibil dialogul. Elanul afectiv al prieteniei se mai sprijina si pe nevoile spirituale comune, pe similaritatea atitudinilor fata de problemele sociale, pe comunitatea de idei. Prietenia impartasita devine sursa de satisfactie mutuala, stimul al progresului cognitiv si moral, cod axiologic. Se fondeaza pe ideea de reciprocitate si pe excluderea egocentrismului. Pe incredere, sinceritate, comuniunea de gusturi si de valori. Se naste din usurinta si placerea comunicarii si se intensifica prin frecventare si fidelitate.

L-am intilnit de mai multe ori pe un psihosociolog francez important, ale carui carti le stiam si le foloseam inca din tinerete, Jean Maisonneuve. L-am vizitat acasa, am luat masa impreuna cu alti prieteni, am discutat mult, am facut poze, ne-am scris. Il evoca multi, a marcat covirsitor pe unii dintre colegii din universitatile franceze, oameni din generatia mea. Toti sint de acord: Jean are vocatia prieteniei, inspira atasament si sadeste incredere. El a dezvoltat o teorie a conceptului de prietenie. Psiho-sociologia prieteniei are un secret, crede acest mentor de vocatie: e o atractie singulara intre persoane care se completeaza; alegerea celuilalt constituie un mijloc de implinire personala, o sursa de satisfactii. Prietenii se angajeaza intr-un "joc" psihologic, au nevoie unul de celalalt pentru a experimenta, pentru a se vedea in oglinda, pentru a se cunoaste mai bine. Iar incercarile verifica si valideaza relatia. Nonagenar, profesorul Maisonneuve imprastie unde calde si acum celor care-l cauta.

Pierderea unui prieten este de nereparat. La inceput, o parte din cel ramas se usuca, tot ce i-a daruit cindva celalalt devine inutil si stinjenitor, amintirile macina si imputineaza, sentimentul de saracie afectiva se instaleaza ca la el acasa. Am trecut de citeva ori prin asta. Dupa un timp, insa, aceleasi amintiri, aceleasi scene rememorate devin aproape materiale, actioneaza ca un piston afectiv care pompeaza energie de refacere. Prietenul din memorie devine sprijin pentru constiinta, ajutor in lupta identitara.