Caută 
4 MIN
Problema petrolului, al carui pret a depasit bariera psihologica de 100 dolari barilul, iar previziunile sint inca si mai sumbre, a impartit din nou specialistii in doua tabere: pesimistii si optimistii.
Primii sustin ca din anii ’60 ai secolului trecut zacamintele descoperite au scazut continuu, in vreme ce consumul a crescut spectaculos, ajungind astazi la 30 de miliarde barili pe an. De asemena, ca tehnologiile noi ne pot ajuta sa extragem mai mult petrol brut, dar ca pina la urma productia va intra in declin, cum s-a intimplat in Mexic, pe uriasul cimp de extractie de la Cantarell. Numai in Statele Unite, in urmatorii 25 de ani, consumul si importul de petrol va creste zilnic cu 7 milioane de barili, potrivit estimarilor Energy Information Administration. La fel stau lucrurile si cu China, care deja a egalat consumul american. In acest timp, productia tarilor exportatoare de petrol va scadea, deci mare marte din necesitati nu-si va gasi acoperire, iar preturile o vor lua razna.
S-a sperat mult din partea Canadei, care are la Alberta nisipuri petroliere cu un ridicat continut energetic, rezerve estimate la 174,5 miliarde de barili, cam cu o suta de miliarde mai putin decit are Arabia Saudita. Astfel de zacaminte inca neexploatate se gasesc si in S.U.A., la Wyoming si Colorado, dar in ambele cazuri exploatarile ar fi extrem de costisitoare si de nocive pentru mediu, petrolul lichid reprezentind doar 5-10% din respectivele zacaminte. De fapt, Canada extrage deja circa un milion de barili pe zi titei brut din nisipurile sale petrolifere de la Athabasca, dar asta inseamna doar 1,25% din productia mondiala de petrol, iar cresterea prevazuta e la nivelul a 5 milioane in 2030. La aceasta data, OPEC anticipeaza ca productia mondiala va ajunge la 118 milioane de barili pe zi.
Concomitent, desi eforturile se intensifica, inca nu apar alternative viabile la combustibilul pe baza de hidrocarburi. Pe piata insa au intrat drept consumatori importanti noile tari dezvoltate, in special China, al carui consum in perioada 2000-2006 a crescut cu 56% la petrol si cu 75% la total energie. Desigur, si emisiile de noxe in atmosfera au crescut corespunzator, China depasind deja Statele Unite in ce priveste cantitatea de gaze cu efect de sera emanate. Astfel de cresteri permit Rusiei sa foloseasca petrolul si gazele naturale ca arma geostrategica pentru promovarea propriilor interese. Inca din 1990-1992, de pilda, rusii au incercat sa oblige statele baltice sa renunte la independenta taindu-le energia. Ucraina a fost santajata cerindu-i-se flota de la Marea Neagra si, de fapt, intreaga Europa a fost si inca este confruntata cu mariri de preturi si intreruperi de livrari, plus trasee strategice pentru viitoarele oleoducte. Graitor este faptul ca toate contractele energetice dintre Rusia si tarile europene au fost decise personal de presedintele Putin. Presiunea energetica este clara, in conditiile in care Europa este tot mai dependenta de gazul rusesc.
Optimistii, dimpotriva, sustin ca cei care se tem de epuizarea previzibila a resurselor de petrol si de explozia preturilor nu tin seama de dinamica interactiunii dintre motivatiile aduse de jocul pietei si viitoarele inovatii tehnologice. Ei sustin ca de fapt resursele sint mult mai mari datorita noilor tehnologii de forare, cum ar fi forarea multilaterala si forarea seismica 3-D sau analizele 4-D seismice si detectarea directa. Deci baza de extragere a petrolului creste necontenit. Astfel, exista multiple oportunitati pentru a face ca lucrurile sa mearga mai bine. Aceste echipamente noi, de ultima genertie, nu au fost inca utilizate la extractiile din Siberia, Arabia Saudita sau Irak, ca sa nu mai vorbim de zona Arctica. Cresterea datorata acestor noi tehnologii va oferi mai mult titei pe piata decit eventuale descoperiri noi de zacaminte, cum e cel descoperit recent in largul coastelor Braziliei, de marimea celor din Marea Nordului sau Marea Caspica.
In ultimii 30 de ani, pretul petrolului nu a justificat investitii masive in tehnologii alternative. Azi lucrurile stau cu totul diferit. Se investeste mult in surse de energie alternativa la petrol, cum ar fi biocombustibilul sau exploatarea sisturilor bituminoase si a nisipurilor petroliere. Apoi, si tehnologiile de constructie a masinilor se vor schimba, tarile dezvoltate investind mult in acest sens. In ce priveste Rusia, totusi interesul ei este sa vinda si nu sa instituie embargou asupra livrarilor spre tarile europene. Mai curind, ea doreste sa-si indimideze satelitii din fosta URSS si, eventual, tari est-europene, ca Polonia, Romania si tarile baltice. Nu de alta, dar au demonstrat si tarile OPEC, in anii ’70, ca producatorii care impun embargouri asupra celor mai buni clienti nu fac altceva decit sa ucida gaina care face oua de aur.
In concluzie, cred ca o vom mai duce circa 20 de ani cu petrolul ca principala resursa energetica, chiar daca preturile vor continua sa creasca, dar cercetarile si investitiile care se fac in resurse alternative configureaza deja era post-petrol.
