O facem?

Poate ca popularitatea lui Traian Basescu vine intr-o oarecare masura si din limbajul colorat care pare sa-i scape in dese rinduri. Americanii il au pe Bush Jr., romanii – pe Basescu. Ambele natii i-au cunoscut mai bine in 2000, cind unul a devenit cel mai puternic om din lume, iar celalalt a fost ales primar al Bucurestiului. Ca Bush face confuzii grave din nestiinta, asta e de notorietate mondiala.

In ceea ce-l priveste pe Basescu, romanii au inceput sa-i descopere "calitatile" ascunse la doar citeva luni dupa ce a cistigat Primaria Capitalei. In acelasi an 2000, proaspatul primar general a scapat una dintre cele mai pure, mai neaose si mai consistente injuraturi. Era in direct la ProTV impreuna cu tot staff-ul PD, cind tocmai se anuntau rezultatele primului tur pentru prezidentiale, iar Petre Roman se clasase abia al saselea. Moderatorul (Cristi Tabara) nu s-a emotionat si a continuat calm emisiunea.

Acum, Basescu nu mai apeleaza la cuvinte care nu se gasesc in dictionar, dar cind scapa cite unul, vuiesc toate ziarele si televiziunile. "Tiganca imputita" si "pasarica" au depasit de departe acel "mai animalule" iliescian, desi nu au fost rostite cu mina infipta in gulerul jurnalistei. Acestea au fost greseli ale presedintelui. Ultima iesire – "vin in birou la tine sa o facem" – cuvinte adresate unei alte ziariste care intrebase "ne faceti o declaratie?" (pe subiectul motiunii de cenzura), inseamna atit un limbaj nepotrivit al unui sef de stat, cit si o amplificare nepotrivita in mass-media.

Desi, la prima vedere, declaratia reprezinta un deliciu pentru cei care savureaza stirile de scandal, ea denota transformarile brutale prin care trece limba romana. Ajustat deja in cel putin doua rinduri de la revolutie incoace in privinta regulilor de scriere, "dulcele grai" trece si printr-un proces in care cuvintele iau intelesuri dintre cele mai nebanuite – si nu e vorba de neologisme.

Verbul a face este cit se poate de neutru, dar el a devenit in ultimul timp de-a dreptul dinamic si incitant in prezenta unui subiect feminin. "O facem" capata astfel si un inteles vulgar, cu o conotatie sexuala. Mai exista alte citeva verbe care au prins, la rindul lor, acest inteles, dar "facerea" a devenit antologica pentru ca de-acum ii este atribuita presedintelui. Daca ar face-o si Parlamentul, poate ca ar iesi chiar o lege. Daca nu, poate o face premierul si se naste o ordonanta de urgenta. Dincolo de vulgaritatea atribuita fortat unor cuvinte care, repet, pina mai ieri nu aveau nici o legatura cu argoul, ramine surprinzatoare decadenta limbii romane. Si n-ar trebui sa ne ingrijoram atunci cind copiii de virste tot mai fragede isi intreaba parintii "mama, tata, ce inseamna aia?", ci daca nu intreaba deloc.