O sarbatoare: 10 mai

O idee despre ce a insemnat ziua de 10 mai, sarbatoarea nationala a Romaniei pina in 1947, ne putem face si din schita lui I.L. Caragiale intitulata "Emulatiune". "Pedagogul absolut", Marius Chicos Rostogan, este cuprins in ziua cu pricina de o seama de "emotiuni adinci si ginduri inalte" si, la vederea maretului "defilir de la paradie", simte adinc in suflet "acel simtamint carele se numeste penetratiune". Cu acest prilej, "onoratele matroane romane ale sotietatii" arunca bogate cununi de flori asupra elevilor aflati "in defilir" (unde altundeva daca nu "la bulivar", acolo unde este dus si domnul Goe?). Sigur, I.L. Caragiale se amuza pe seama unei sarbatori care trebuie sa fi fost, totusi, solemna si la care regele Carol si, din cind in cind, regina Elisabeta participau, de obicei, in mare tinuta. S-a pastrat un film din 1897 (poate fi vazut oricind pe YouTube), in care parada e deschisa de rege, calare in fruntea unui escadron de cavaleri tepeni, impanosati. Se cunoaste, de altfel, seriozitatea tipic prusaca si aplicatia cu care Carol I a tratat mereu astfel de momente, in deosebire de mai visatoarea regina Elisabeta. Regele nu a lipsit de la nici o inspectie, de la nici o parada, de la nici o trecere in revista a trupelor. Rezista cu stoicism, uneori, cu bucurie, de cele mai multe ori, la aceste efuziuni populare. A iubit negresit pe romani si a fost iubit de supusii sai, in pofida firii sale prozaice si cazone.

Pesemne ca nimeni nu mai traieste astazi, precum pedagogul absolut de odinioara, "acel simtamint carele se numeste penetratiune", fiindca multi, din pacate, nu stiu semnificatia acelor sarbatori exuberante organizate, pina in vremea comunistilor, la fiecare 10 mai. Data serbarilor s-a statornicit dupa 1866, cind printul Carol a fost proclamat principe al tarilor romane (la sugestia si sfatul imparatului Frantei, Napoleon) si chemat in tara. Principele a calatorit, pina la destinatie, sub un nume de imprumut (Carol Hettingen), cu ochii acoperiti de ochelari (dupa o legenda venerabila, dar credibila), spre a nu fi recunoscut de agentii Austriei. Cind a intrat in tara, a fost intimpinat si insotit spre Bucuresti de I.C. Bratianu (unul dintre cei cu care a colaborat, mai apoi, la faurirea Romaniei moderne). In capitala a descins in data de 10 mai 1866, fiind salutat de o multime impresionanta, curioasa sa-l vada pe noul "print strain". La Baneasa a primit cheile orasului. In Mitropolie, a asistat la slujba. A participat la o masa festiva. Spre seara a facut o plimbare prin oras si a fost impresionat de ulitele strimte si intunecoase, de umilitatea cladirilor. A doua zi a dat o proclamatie care contine aceste memorabile cuvinte: "Romani! Sint al vostru din toata inima si din tot sufletul meu…".

Peste cincisprezece ani, la 10 mai 1881, Carol I este incoronat rege (pina atunci titulatura lui fusese aceea de principe), Romania devenind regat. Serbarea a fost pregatita cu mult inainte (Constitutia fusese modificata inca din 15 martie 1881), regele primind, cu acest prilej, vestita coroana de otel. Manifestarile organizate cu acest prilej au ramas de pomina. Tot de pomina a fost si serbarea din 10 mai 1906, cind se implineau 40 de ani de la venirea lui Carol in Principate si 25 de ani de la incoronarea ca rege al Romaniei. In mitologia care s-a tesut in jurul zilei de 10 mai (ilustrata si de Caragiale in schita lui) intra si citeva episoade induiosatoare si, in acelasi timp, de un haz enorm. Se spune ca unii delegati ingenunchiau in fata perechii regale, profund "patrunsi" de importanta momentului, si nu se mai dadeau dusi cu nici un chip. Se spune, de asemenea, ca la un 10 mai binecuvintat breasla sapunarilor a pregatit un car alegoric, unde au asezat si o statuie a regelui, de dimensiuni colosale, confectionata din sapun si glicerina. Ziua fiind calduroasa, statuia a inceput, vai, sa se topeasca, spre uimirea dezamagita a emotionatei asistente. Altadata, regina Elisabeta (care s-a remarcat indeosebi prin sensibilitatea poetica si nonconformism) a primit din partea breslei florarilor bucuresteni o uriasa coroana de flori, impletite cu un deosebit mestesug.

Dupa moartea regelui Carol I, sarbatoarea de 10 mai s-a pastrat ca festivitate nationala, chiar daca trairile populare au mai pierdut din fierbinteala si efuziune. Alte date au intrat inevitabil in calendarul simbolic al Romaniei moderne: ma refer indeosebi la data de 15 octombrie 1922, care a consemnat incoronarea regelui Ferdinand si a reginei Maria, la Alba Iulia, moment pastrat, din fericire, pe pelicula (filmul poate fi vizionat la aceeasi adresa). Hotarit lucru, regele Carol I si-a meritat cu prisosinta sarbatoarea de 10 mai. Omagiul nu a fost gratuit.