Patul din Bahlui

Simbata pe la prinz, cum n-aveam chef sa stau in casa (unde pe la ora aceea e mai frig decit afara…) si cum afara era o frumoasa zi de toamna, mi-am luat digitalul si am iesit la o plimbare.

Am trecut podul spre Galata si am urcat pieptis dealul Galatii pe strada Urcusului. Ajuns sus, aveam de ales intre a o lua inainte spre soseaua Voinesti ori la dreapta pe strada Valeni. Am luat-o la dreapta, in speranta ca poate-poate gasesc undeva o „spartura" in padurea care urca si ea pina pe coama dealului, prin care sa fac o poza de sus cu partea centrala a Iasului. N-am gasit.

Pe Strada Valeni – vile, viloaie si viloante, mai la inceput, desigur. Intre – mai cite-o casa mai veche si modesta. Pe la jumatatea strazii, se termina asfaltul – cam pe unde se termina si vilele. Spre capatul strazii – modestia se acutizeaza, ca sa zic asa: creste numarul de case vechi, de casute, cocioabe (de chirpici, unele). Pe la capatul strazii, am vrut sa intru pe o stradela mai „pitoresca" – dar niste ciini liberi s-au sesizat pe loc si si-au marcat zona de paza pe-ntelesul oricui. Am renuntat.

Dupa ce-am trecut de ultima casa, drumul devine un drumeag, apoi o carare ce coboara spre Strada Poienilor, parca (nici dupa ce-am consultat harta Iasului din Pagini Aurii nu m-am lamurit exact). A, sa nu uit: la capatul Strazii Valeni, inainte sa devina carare, drumeagul pomenit duce la un fel de groapa de gunoi. Din pacate, gunoiadul romanesc local nu se-ntinde doar pe marginea Iasului, cum bine stie cine se mai plimba, de exemplu, de-a lungul Bahluiului.

Ajuns la poalele dealului Galata, mi-au sarit in ochi niste case neracordate la curent. Si unele nici apa curenta ori fintina n-au – judecind dupa un grup de copii care carau bidoane de 5 l cu apa.

– De unde luati apa, e undeva un izvor?

– De la doamna Coman, mi-a raspuns o fetita.

O femeie mai in virsta cara si ea doua bidoane de apa. Ajunsa-n dreptul meu, m-a abordat dupa cum urmeaza:

– Am fost si eu dupa niste apa, vai de saracia mea. Ma chinui si eu sa traiesc. Mai am doar 3000 de lei, daca esti bun, da-mi ceva sa-mi iau si eu o piine…

In timp ce-si spunea poezia de cersire, eu ma uitam fix in gura femeii destul de curat imbracata, in care sclipeau de zor niste dinti de… aur!

– … n-o sa te uit cit oi trai!

– N-am, i-am raspuns sub impresia sclipirii dintilor din gura femeii. Acum, ma rog, poate nu erau chiar de aur, dar eu unul pur si simplu m-am saturat de cersetoria asta care parca-i institutie in Romania!

(Zilele trecute, cind am fost la Bucuresti, un domn mai in virsta m-a abordat la sosirea in Gara de Nord:

– Ma scuzati, zice, v-am vazut in trenul de la Iasi, va stiu de undeva…

– Pai, stiu si eu, poate m-ati vazut odata la televizor…

Omul s-a tinut scai de mine. Ca-i pensionar, ca e de-o virsta cu Dichiseanu, n-am inteles daca a fost chiar coleg de scoala cu actorul, mi-a aratat chiar si o poza pe mobil, cu el si Dichiseanu!

Cind am ajuns la capatul peronului, iar eu trebuia de-acum sa ma intilnesc cu cineva, omul a devenit, in fine, explicit: cica sa-l imprumut cu 15 lei ca trebuie sa…

– Imi pare rau, dar n-am, i-am replicat omului care avea ditamai schema de aburire cersetoreasca!)

Undeva pe dreapta, apoi, dintr-o limba de padure care coboara pina-n drum, se auzea o drujba. Pe un drumeag care urca pe linga limba de padure, doua carute cu cai. Sper sa fi avut oamenii autorizatie de taiere…

Mai incolo, am vazut o mita care statea pe un gard – si anume pe un covor atirnat peste gard.

Dintr-o curte vecina, doi tipi mai bruneti m-au vazut fotografiind, iar unul m-a intrebat-atentionat intrigat:

– De ce faceti poze, nu mai faceti poze!

– Am fotografiat si eu pisica aia de pe gard!

– A, da?… Pai, faceti-i o poza aluia care se apropie acum pe strada, el face poze pentru reviste porno! Ziceti-i sa se dezbrace! Hahaha!…

Tipul care se apropia auzise-vazuse el ca vorbisem cu ceilalti doi si m-a chestionat ce si cum.

– Ei, eu am fotografiat o pisica pe gard si mi-au zis in gluma sa va fac dumneavoastra o poza!…

Apoi, am vazut un mic sarpe mort pe drum. L-am pozat. (Dupa ce-am descarcat poza, am cautat pe net dupa fotografii cu serpi. Pare-se ca a fost un sarpe de casa tinar – Natrix natrix: inofensiv, pentru ca era neveninos.) O fetita care statea in poarta unei curti m-a vazut. Dupa ce-am trecut de ea, s-a dus sa vada ce-am fotografiat…

In fine, am luat-o cis spre Bahlui pe stradela Poienilor – pentru ca remarcasem o casa neterminata cu o arhitectura stranie, parca nitel sf. Cind m-am apropiat, am vazut ca edificiul sub forma de semicilindru avea „acoperisul" (care ajunge de-o parte si de cealalta pina la vreun metru de sol) din metal, din tabla groasa si cu imbinari nituite, cred.

In fine, pe cealalta parte, la doi pasi de originala casa de metal, o scroafa cu o droaie de purcei in fata unei cocioabe…

Am ajuns in dreptul strandului de pe Cicoarei, am urcat podul de pietoni spre Strada Sarmisegetuza din Alexandru. De pe pod, am mai fotografiat „fauna" si „flora" moarta din Bahlui: un pat mare chiar in josul podului, o anvelopa mare pe aceeasi parte. Pe cealalta – alte anvelope vechi aruncate-n sarmanul Bahlui (cinci – de vara, probabil… – mi-au incaput intr-o singura poza!…, basca o galeata de vopsea – cred, alte doua anvelope nemaiintrind…). Gunoiadul romanesc local, faza pe apa, cum ar veni.

A fost o plimbare frumoasa. Am vazut lucruri frumoase si am facut poze frumoase intr-o frumoasa simbata de sfirsit de octombrie intr-un Iasi pitoresc din toate punctele de vedere. Acum nu stiu ce poza frumoasa sa aleg intru ilustrare a gradinii moldave numita Iasi-Mircea-Galata. In fine, ce-ar fi sa ofer edililor orasului spre odihna lor patul din Bahlui?