Profetii de dupa…

Se poate afirma, fara riscul de a gresi prea mult, ca practicile de modelare economica si fetisizarea lor au contribuit la excesele de indatorare, la crearea buclei speculative care a implodat, creind haosul actualei crize. Oamenii lui Greenspan, fostul presedinte al FED, credeau insa ca, dimpotriva, explozia instrumentelor financiare derivate ar fi redus riscul de crah (!). Asa s-a ajuns la proliferarea acestor instrumente toxice, pe care nimeni nu le mai intelege de la un punct incolo, nici nu mai stie cum sa le controleze. O lacomie si o frauda greu de imaginat. Acolo unde se profila un dezastru, acesti oameni instruiti la Harvard vedeau un paradis economic. Cu ce lentile roz priveau oare realitatea? Si care realitate?

 Intre 2004 si 2007 profiturile nete ale companiilor americane s-au dublat fata de media celor 30 de ani anteriori, iar 40% dintre acestea se realizau in sectorul financiar, evolutii similare inregistrindu-se si in anii 1920, inaintea Marii Depresiuni. In anii 2000, americanii au cheltuit cu 5% mai mult decit au produs, indatorindu-se la nivelul a zeci de trilioane de dolari. Nu era nevoie sa fii mare specialist ca sa sesizezi ca avem de-a face cu o suprainfierbintare  artificiala a economiei, dopata financiar, si sa intuiesti ce poate urma dupa, luind din timp masurile de prevenire necesare.

Dar daca modelele, bazate pe premisa ca pietele au intotdeauna dreptate, aratau altceva, economistii n-au gasit nimic mai bun de facut decit sa elaboreze noi teorii, noi explicatii privind acest comportament al pietelor. Una dintre aceste noi teorii a emanat chiar de la Ben Bernanke si se cheama "Saturatia globala de economii". Ideea principala era ca deficitele si datoria in crestere ametitoare ale Americii se datorau economiilor realizate pe pietele emergente, in special de catre China. In valori absolute, acestea au ramas insa aproximativ constante in anii 2000. Ceea ce se intimplase era insa altceva: cresterea puternica a consumului american, lacomia consumului nelimitat, pe credite, care, prin reflex, facea ca economiile tarilor emergente sa para disproportionat de mari. Iar acest lucru a fost posibil in absenta oricarei reglementari in domeniu, ori macar in domeniul creditelor ipotecare si al imprumuturilor realizate prin cardurile de credit ar fi fost necesare cele mai urgente interventii.

Cind o sa intelegem ca economia nu este o stiinta naturala, ca fizica, bunaoara? Ca metodele sale sint altele, preponderent analogice si metaforice, ca datele sale nu sint decit aproximative, relative si, de multe ori, eronate? Nu poti sa spui ca "doar cererea conteaza", sau "orice oferta isi creeaza piata" (Legea lui Say). Cind o sa abandonam actualele modele de interactiuni liniare intre variabile economice care n-au nici o legatura cu realitatea sau sint supuse oricum si oricind schimbarilor aleatorii si imprevizibile?

Sistemul teoretic actualmente dominant al economiei e foarte ingenios, mai ales atunci cind ne propune fel de fel de "legi", pe care ulterior le reconsidera. Problema e ca practica refuza sa se incadreze in aceste tipare si, deci, nu le confirma cu exactitatea dorita. Modelul lui Arrow-Debreu, de exemplu, este atit de ireal, incit conditiile sale nu pot fi indeplinite integral nicicind si niciunde. Dar e seducator de frumos si atit de liberal, incit nici nu are nevoie de vreo guvernare.

In ultimii zece ani, cu precadere, jocul economic a fost liber de aproape orice, lipsit aproape total de incorsetari. Singurul lucru care conta erau banii si iata ce ravagii au rezultat. Si, in continuare, reglementarile se lasa asteptate. De ce nu se intreprinde nimic, de pilda, impotriva paradisurilor fiscale? A, pentru ca sint interese ce ating cele mai inalte piscuri?… Si aici vedem cit de profund imoral e sistemul si nu ne mai asteptam la schimbari doar in economie. Pentru ca ele privesc intreaga societate si intreaga civilizatie cladita pe acest cult lacom al banului cu orice pret. Sa vina altii care stiu sa economiseasca macar din instinct. Sa vina barbarii…

Aplicarea si interpretarea neadecvata a acestor modele economice nu e nimic pe linga demoralizarea economiei si societatii, proces ce decurge dintr-un altul mai profund, de desacralizare, de dezincintare a lumii, de pierdere a reperelor traditionale si mercantilizare excesiva a comportamentelor, a vietii umane in general. Aceasta va face ca, peste citeva decenii doar, Europa sa ramina doar un muzeu, incepind cu Grecia, Italia, Franta, Marea Britanie s.a., strabatut continuu de hoarde de turisti asiatici, iar Statele Unite sa se afunde tot mai mult in logica imperiala a razboiului. Oricum, actualul haos global ii va discredita pe politicieni, pe liderii industriei financiare si pe marii academicieni ai economiei de cazino.

P.S. Aceste reflectii mi-au fost prilejuite de citirea cartii lui Charles R. Morris, Criza economica si profetii ei, Ed. Litera, Bucuresti, 2010. Profetii ale caror vieti si opere sint prezentate in lucrare sint: Warren Buffet (om de afaceri, unul dintre primii trei cei mai bogati oameni ai planetei), George Soros (speculator si filantrop) si Paul Volcker (fost presedinte al Sistemului Federal de Rezerve si consultant al presedintelui Obama), trei profesionisti, fiecare in felul sau, care au in comun faptul ca au prevazut actuala criza cu ani buni inainte de declansare, in baza unor analize corecte facute sistemului. Din pacate, decidentii nu i-au ascultat la timp, astfel ca ei au devenit profeti in tara lor, si nu numai, abia dupa…