Romania, noaptea, intr-un taxi din San Francisco

Se lasase seara la San Francisco, o simbata seara blinda de mai, eram citiva romani oarecum sedati in urma unei cine spectaculoase (cu demonstratii ale bucatarului) – platita de altii, fireste – intr-un restaurant japonez din inima metropolei americane. Nu poate fi vorba, in America, de umblat prea mult pe jos, asa ca ne-am uitat dupa un taxi. A trecut rapid unul, a oprit, ne-am urcat, la volan era un tinar afro-american simpatic si, cum s-a dovedit, destul de vorbaret. De unde sintem, intreaba. Din Europa, zicem, menajind ignoranta prezumata a americanului de rind pentru orice nu are a face cu propria tara. Da-da, zice negrul, dar de unde din Europa? From Romania, zicem, asteptindu-ne, in cel mai bun caz, la o insiruire de clisee: Dracula, "Tseautsescu", citeodata Hagi etc. Sintem patiti, nu numai, dar mai ales in Statele Unite.

Da’ de unde? Pe fata negrului apare un zimbet larg: "Oh, from Romania! Eu ma duc des in Romania. Cam o data pe luna!". Noi tacem stingheriti; ce sa crezi intr-o asemenea situatie? "Dar de unde din Romania sinteti?". Pai, din Iasi si Bucuresti. "Aaaa, dar eu am o firma in Bucuresti! Si mi-am deschis o filiala in Baia Mare. Vreau sa ma extind si in alte orase din Romania. De altfel, am fost si la Iasi, frumos oras…". Ce firma aveti (sau ai, engleza este in acest sens ambigua), intrebam noi cam neincrezatori. "Pai, de internet prin cablu. Da’, spuneti, cam cit dati voi lunar pe cablu?". Ii spun, se incrunta un pic, isi face ceva calcule, compara probabil cu pretul la care s-a gindit el, in timp ce taximetrul goneste prin faimosul cartier chinezesc al San Francisco-ului.

Si merge treaba, merge?, intreaba unul dintre noi. "Merge, sigur ca merge! Am fost chiar acum vreo doua saptamini, am umblat si pe la ministere. Stiu multa lume la Bucuresti". Bine-bine, zicem noi, dar de unde pina unde Romania? "Pai, eu am o firma de IT (information technology) aici, in San Francisco. La noi, piata este suprasaturata, voi sinteti mai dinamici, in dezvoltare. Si imi place sa iau lucurile de la zero". De acord, spune unul dintre noi, dar nu e prea departe? De pe Coasta de Vest pina tocmai in Romania… "Im, cam departe, da’ ma descurc".

Ceva, totusi, nu se potriveste. Soferul spune ca are firma aici, in Frisco, are si filiale in Romania. Si atunci, de ce totusi practica… taximetria? "Oh, mai cistig un ban ca taximetrist, in week-end. Nu pot sa stau locului". Reactie cam "stuporoasa" din partea romanilor… Bun, bun, spune unul dintre noi, dar daca sinteti cind aici, cu calculatoarele, cind la Bucuresti sau Baia Mare, cu firma de cablu, ba mai faceti si taximetrie noaptea, la San Francisco, cind mai dormiti (sau dormi, greu de spus, in engleza)? "Oh, nu prea dorm propriu-zis. Mai trag cite un pui de somn (I am taking sometimes a nap)". Ne despartim in termeni cordiali, facem schimb carti de vizita. Daca treci vreodata prin Iasi… Mai am si acum cartea de vizita, pe undeva. Are datele de contact din Bucuresti si Baia Mare, adrese, numere de fax.

Taximetristul-intreprinzator avea un nume cam banal, Michael Johnson sau cam asa ceva. Era placut, optimist, relaxat. Lumea intreaga era a lui, de la San Francisco pina la Baia Mare. Nu stiu daca a reusit in business-ul sau romanesc. M-am abtinut sa-i caut numele pe internet. Oricum, nu mi-l inchipui disperind, chiar si dupa un (prim) faliment. Mi-l inchipui spunind: este OK, va fi OK.