„Scoala scoate timpiti”?

"Scoala scoate timpiti", a aruncat presedintele Traian Basescu intr-o discutie cu fostul filosof Gabriel Liiceanu, a carui preocupare majora a devenit, de la un timp, sa hermeneutizeze declaratiile sefului statului. Sigur ca si aceasta petarda se inscrie in interminabilul sir de perle ale fostului marinar care, odata cu functia oficiala, nu intelege ca unele atitudini se cer reprimate, ca un presedinte nu isi poate permite sa-si sloboade gura cind are chef, din simplul motiv ca orice porumbel ii iese pe acolo capata alura oficiala.

Si totusi, gura pacatosului adevar graieste. O spun si eu, care lucrez in sistemul educativ si care cred, cu toata convingerea, ca invatamintul este, trebuie sa fie unul dintre domeniile prioritare ale clasei politice. Desfid pe oricine imi explica, de la inaltimea virstei sau a experientei, ca inainte de 1989 era mai bine. Un lucru nu il neg insa: scoala era scoala, un absolvent de facultate nu era un amator, o diploma nu se obtinea in schimbul unor taxe platite constiincios. De 20 de ani incoace, fiecare ministru care s-a perindat a propus altceva, fara sa existe un program dus cu responsabilitate mai departe de succesor; vorbim continuu de reforma, dar nu facem nimic. Adevarul este unul dureros, pe care il acuza majoritatea dascalilor si asupra caruia vor cadea de acord, nu am nici o indoiala, toti colegii mei: invatamintul romanesc s-a dus de ripa. Am imprumutat tot felul de forme in care am inghesuit, de fapt, vechile practici, am adoptat fara sa clipim si fara sa-l intelegem sistemul Bologna (care pur si simplu nu se potriveste unor domenii) si, lucru mult mai grav, am renuntat la calitate in favoarea cantitatii. Facultatile de Economie si de Drept cistiga miliarde scotind pe banda rulanta economisti si juristi, dintre care nici 5% nu isi vor gasi slujbe in sistem, Matematicile si Fizica, Medicina si invatamintul tehnic sint in mare degringolada, nemaiavind cautare, Filosofia, Literele si Istoria au devenit cenusarese ale mediului universitar. Replici cu statutul unor profesori, savanti recunoscuti in domeniul lor, afirmi ca, de la Humboldt incoace, la toate marile universitati din lume evaluarea se face in functie de calitatea cercetarii, te fac sa intelegi sec ca datoria ta nu e sa scoti absolventi profesionisti, ci sa te autofinantezi. Vrei sa supravietuiesti in acest sistem, te conformezi. Finantarea invatamintului superior se face dupa o logica potrivita fermelor zootehnice: in functie de numarul de studenti. Prin urmare, cit mai multi sa fie, restul nu conteaza. Invatamintul superior a devenit o afacere cinica, dependenta de profit, indiferent de rezultate. Asa se face ca am devenit tara cu cel mai mare numar de absolventi de studii superioare din Europa. Si in aceste conditii, universitatile mari (cele vreo 4-5, nu mai multe), la care se face carte de cind lumea, ar putea supravietui onorabil, fara sa faca rabat de la calitate, daca nu ar exista o concurenta neloiala din partea unor universitati create peste noapte si sustinute de comisii care verifica, de cite ori se face vreo evaluare, hirtoagele. Or, in acte, cu totii stam bine. Dar, cita vreme exista universitati peste tot, la Pitesti, la Galati, la Bacau, la Mizil, la Copsa Mica, la Alexandria, care au interesul sa supravietuiasca, deci sa aiba cit mai multi studenti, e limpede ca acestia nu vor veni la Iasi, Bucuresti, Cluj sau Timisoara, pentru ca interesul lor nu e sa invete carte, ci sa-si ia diploma. Fireste ca cei mai multi sint cu totul in afara meseriei pe care, chipurile, au deprins-o, dar nu asta conteaza. Asa se face ca universitatile de prestigiu, pentru a supravietui financiar, nu isi mai permit sa organizeze un examen de admitere, care ar tria oricum candidatii. Iar efectul acestui sistem anapoda este neiertator: fara exceptie, toti profesorii universitari cu care am vorbit, nu doar din Iasi, se pling ca, in ultimii 6-7 ani, studentii sint, cu prea putine exceptii, din ce in ce mai slabi.

Ceea ce se vede la orizont nu e deloc imbucurator. La Medicina s-a intrat cu medii sub limita decentei, la Litere vin absolventi de liceu care au terminat scoala cu media 5, care scriu mult mai rau decit bunica mea care avea doar 4 clase si care vor sa devina profesori de limba si literatura romana. Stiu ca este inconvenabil, dar acesta este adevarul adevarat. Nu cred, ca presedintele Basescu, ca avem nevoie de tinichigii si nu de filosofi. Ba, avem nevoie de filosofi, dar de unii buni, profesionisti, care chiar i-au citit pe Platon, Kant, Hegel, nu de nealfabetizati cu diploma. Decit un filosof amator, decit un profesor nepriceput, prefer un tinichigiu bun. Ceea ce ii lipseste invatamintului superior romanesc este calitatea, iar la acest compromis il obliga chiar guvernantii.

Prin urmare, da, e nevoie de reforma in invatamintul romanesc, dar de una cinstita, care sa porneasca de la aceste realitati grave. Si care sa judece lucrurile in perspectiva unei ameliorari a situatiei. Altfel, cred ca nu sintem departe de momentul cind sistemul de invatamint va fi nevoit sa-si declare falimentul.