Teognoza puterii

Nimeni nu poate lupta cu timpul, cu valurile sale maiestuoase si ritmul lor inalterabil decat intelegandu-l ca pe o iluzie. Adevarata noastra fiinta nu se supune probei timpului, ci pregustarii eternitatii. Suntem fii ai Cerului, inainte de a deveni si ai Mamei Pamant, iar calea noastra e sacra: eliberarea de sub robia pamanteasca prin simpla impasibilitate metafizica. Spiritualitatea hindusa ne invata cum sa devenim divini inca de pe pamant, renascuti diamantin, identici cu Brahman dar traind din el. Gandul director al filosofiei indiene este unul foarte practic, dupa cum o demonstreaza acest summum bonum numit Arthasastra, tratat de guvernare descoperit abia in 1909, dar fiind scris de catre fabulosul cancelar Kautilya in sec. III i.H., pe baza unor scrieri mult mai vechi desigur. Aici se gaseste concentrata toata filosofia practica indiana: economia, societatea, politica s.a.

Psihologia moderna confunda transcendentul cu inconstientul, dar transcendentul reprezinta tocmai o constiinta superioara, tot ceea ce e dincolo de sfera si cuprindere a constiintei intelectuale din zona obscura, sublunara. Transcendentul e, in termeni metafizici, inaltimea de dincolo de inaltime si profunzimea de dincolo de profunzime. Sanscritul Sak-ra inseamna "cel puternic", deci scopul suprem al sacerdotiului era puterea, puterea transcendentala, cunoasterea modului de a o pune in slujba ta, in forme multiple, dar in numele celui Atotputernic, a lui Brahman, care e sakti, adica "energic, puternic, potent". Cine nu-si doreste puterea? Si cel mai umil sau mai smerit. Diferenta se face intre modurile cum utilizezi aceasta forta, daca o pui in slujba binelui sau vrei sa faci rautati, caz in care ti se ia si mai primesti si-o pedeapsa in spiritul dreptatii divine.

In perioada Upanisadelor, eroul, vira, nu mai era barbatul de actiune, ci sfantul, inteleptul, care devine stapan nu peste altii sau altele inconjuratoare, ci – teribila incercare! – peste el insusi. "Maya isi manifesta forta prin universul rotitor si formele in desfasurare ale indivizilor. A intelege acest secret, a sti cum actioneaza el si a-i transcende, daca se poate, vraja cosmica – evadand dincolo de el prin straturile aparentei tangibile si vizibile si, simultan, in interior, prin toate stratificarile intelectuale si emotionale ale psihismului – aceasta e nazuinta conceputa de filosofia indiana ca fiind sarcina umana primordiala si finalmente incontestabila" (Heinrich Zimmer, Filosofiile Indiei, Humanitas, Bucuresti, 2012, p. 30).

A fi puternic inseamna sa fii capabil sa ierti. Un om puternic, care s-a transformat astfel prin intelepciune e ca un ucenic vrajitor. Un om de stiinta care stie ce face este un om puternic. El e mai aproape de un preot vechi decat de un filosof modern. Totul se gaseste in noi si in Vede, in scrierile sfinte in general, cu care trebuie sa fuzionam in mod magic. Nu putem rata o astfel de cunoastere, care poate face din noi varianta actuala a "bautorilor de Somma", a pastratorilor ofrandelor, ai Cuvantului, rsi legendari, intelepti ca niste brahmani si puternici ca niste semizei.

Puterea are trei principali vectori: puterea economica, puterea militara si cea simbolica. Dintre ei, puterea simbolica este cea mai importanta, un intreg univers de constrangeri, norme si de simboluri, dupa care traim, analizate cu multa acuitate de Claude Levy-Strauss. Ele ne furnizeaza noi perspective asupra legilor spiritului, a fortei culturilor si reprezentarilor religioase. Din acest punct de vedere, o gandire pe care o numim "salbatica", nu este nici mai putin subtila, nici mai putin elaborata, nici mai putin inteligenta decat gandirea stiintifica moderna. Dispare astfel mitul "primitivilor", inventie a "civilizatilor", nu exista popoare infantile, dar exista o mare diversitate a culturilor si civilizatiilor.

Intre stiinte, arte, culturi ar trebui instaurata democratia, acceptand ideea ca emotiile si senzatiile pot fi la fel de importante precum ideile si rationamentele. Oamenii de stiinta ar trebui sa fie niste artisti, scriitorii niste savanti, iar stilistii niste ganditori profunzi. Puritatea clasica a limbii trebuie sa se imbine cu noutatea analizelor, rigoarea demonstratiilor si frumusetea metaforelor. Cine reuseste asta este puternic. Cine face obiectele sa vorbeasca si filosofii sa taca. Totul e purtator de sens. O piatra e, de fapt, un element de discurs, un vector de inteligenta. Tot ce este sensibil este si inteligibil, "sistemul obiectelor", cum il numea Baudrillard are afinitati clare cu lumea ideilor, ba chiar sunt de nedespartit.

Nu rare sunt cazurile cand viguroase potente si latente spirituale apar prea curand epuizate, sau raman "suspendate", adica nerealizate in acest plan. Dar, cum nimic nu se pierde, ele se vor metamorfoza si vor reveni, sau se vor sublima prin eliberare si cunoastere, prin centrarea in absolut, printr-o subtila teoza de tip extatic. In general, este puternic cel ce ofera, dar depinde si ce anume. De pilda, cine va ofera o cale de perfectionare morala e mai puternic decat cel care va ofera una prin cosmosul fizic. Inainte de a se spiritualiza, trebuie sa trecem printr-un cosmos moral. Unii ii spun purgatoriu. Aici cei slabi devin puternici, cum ne invata si Buddha si Iisus. Cautarea devine realizarea Absolutului. Teoza devine o teognoza.