Trepiedul european

Suspectez Irlanda ca ar fi un fel de "cal troian" al S.U.A. in Uniunea Europeana si ca ar fi provocat criza actuala pentru a crea o vulnerabilitate in plus si a lovi in moneda unica europeana, in conditiile in care se stie ca elita globalista doreste dolarul ca moneda globala, iar agenda acesteia parca imprima un calendar tot mai accelerat, profitind de ceata lasata de actuala criza si de dificultatile aduse de ea intregii constructii europene. Probabil ca graba se datoreaza si cresterii in continuare furibunde a Chinei, singurul adversar ce se poate opune cu adevarat agendei globaliste. Deja proiectul european si-a pierdut o parte din potentialul mobilizator pe care-l avea la inceputul anilor 1990, iar amenintarea haosului si a insecuritatii creste corespunzator.

In ce o priveste, Uniunea Europeana e dependenta politic si militar de Statele Unite si de statutul lor de lider, iar economic e dependenta de Rusia, devenind o soft power. Uniunea Europeana nu are o politica externa unitara, partenerii preferind sa trateze cu statele importante ale Uniunii. Doreste Rusia sau Turcia sa discute cu Berlinul si Parisul? Se organizeaza o reuniune, iar dupa doua zile afla si Bruxelles-ul. S-a creat o adevarata cultura europeana a dependentei strategice.

Uniunea Europeana are interese de mare putere, dar capacitati de putere medie, nefiind in stare sa garanteze nimic nimanui in (dez)ordinea internationala actuala. Apoi, Uniunea Europeana nu are o armata capabila sa o apere. Tehnologie ar fi, resurse umane si financiare, de asemenea. Ce-i lipseste, atunci? Consensul. Marea Britanie face figura separata, Germania si Franta se suspecteaza reciproc, tarile din sud cu cele din est, de asemenea, Grecia si Irlanda sint oricind in stare de cite o figura, iar Turcia nu a fost agreata si s-a reorientat spre alte azimuturi, luind cu sine si resentimentele.

Dar Europa nu inseamna doar Uniunea Europeana. Aceasta din urma e doar un pol de putere, si el tot mai plin de clivaje. Ceilalti doi poli sint Rusia si Turcia, in cea din urma renascind otomanismul. Ei bine, pentru o Europa stabila e nevoie de intelegere si cooperare intre cei trei poli. Numai astfel Europa poate redeveni o mare putere, capabila sa concureze S.U.A., care au cam parasit-o, sau China, care vrea s-o peteasca. Unirea celor trei nu ar fi, se intelege, doar in beneficiul Uniunii Europene, ci si al Rusiei, care ar evita astfel sa devina in timp un apendice al Chinei, si al Turciei, care ar avea astfel sansa unei adevarate modernizari si a apararii intereselor numerosilor sai cetateni din Uniune.

Trebuie sa fii orb ca sa spui, ca d-na Merkel, ca multiculturalismul german a esuat sau sa confunzi patriotismul cu nationalismul si sa purcezi la epurari etnice, cum face Sarkozy, care uita ca are 10 milioane de africani pe care-i plateste sa nu faca nimic. E clar ca Vestul imbatrineste si nevoia de singe proaspat din Est e acuta. In aceste conditii, un metisaj demografic si cultural va fi, in opinia mea, inevitabil. Daca vrea sa rezolve aceste probleme, ca si altele legate de modelul sau social, Europa trebuie sa liberalizeze piata muncii. Ar dobindi astfel inca un atu ce-i lipsea in competitia globala. 

Pe linga o piata a muncii unica, este nevoie de un intreg spatiu economic integrat si de o piata energetica unica si, desigur, de o coordonare strategica pe arena internationala. Insa pentru ca toate acestea sa se intimple e nevoie de o schimbare de mentalitate in toate capitalele, desi aceasta nu ar fi o alianta axiologica, cel putin la inceput, ci una pragmatica, bazata pe o intelegere a intereselor comune prezente si viitoare. O astfel de alianta ar avantaja chiar si pe Statele Unite, ale caror interese predominante s-au mutat in Asia-Pacific si care s-ar vedea astfel degrevate de "bolovanul" securitar european.

Rusia va tinde inevitabil spre Europa. Modernizarea sa nu poate veni decit de aici. Nemtii au inteles foarte bine aceasta si au devenit cei mai buni prieteni ai rusilor. Renaste vechiul Drang nach Osten, chiar daca legaturile cu Occidentul ramin intacte (Westbindung). Si francezii au inteles, vinzindu-le chiar arme rusilor. Sa nu uitam ca dincolo de Rusia e China. Pe de alta parte, europenii depind in proportie de 50% de gazul rusesc, dar colaborarea se extinde in multe alte domenii si increderea reciproca creste, ca si presiunea marilor firme interesate de cooperare asupra politicului.

Parteneriatul estic al U.E. ar putea juca un rol deosebit in apropierea celor doua puteri obosite, iar in acest cadru si Republica Moldova ar putea avea o sansa europeana ce-ar putea sterge granita de pe Prut. Ucraina alege si ea un fel de finlandizare, chiar si Belarusul, dintre statele-tampon probleme acute raminind doar in Georgia, chiar la 20 de ani dupa destramarea URSS-ului. Liderii locali si societatea civila, care au balansat zeci de ani intre Est si Vest, au si ei un rol important de jucat in atenuarea disparitatilor si servirea intereselor comune, pe seama carora s-a speculat deja prea mult.

Aceasta zona geopolitica gri, foarte apropiata de frontierele noastre, poate fi foarte necesara la inceput; treptat, insa, ea trebuie sa se defineasca, sa se consolideze ca democratie, sa se intareasca economic si sa-si stabileasca ferm directiile de actiune. Si noi avem o prioritate in Rasarit, chiar dupa aderarea la U.E. – relatiile cu Rusia trebuie imbunatatite din toate punctele de vedere, ca si cele cu Ucraina si dezvoltate cele cu Turcia, cu Polonia, ca sa nu mai vorbim de relatiile speciale cu Republica Moldova.