Viata noastra in vremea internetului

Ma gindeam zilele trecute: cum arata viata mea (si a multor altora) acum zece ani – si cum arata astazi. Gasesc mult prea putine similitudini, dincolo de biologia virstei. Probabil ca nimic nu a influentat mai mult si mai rapid existenta noastra cotidiana (citeodata si destinul) decit cele doua inventii impuse in ultimul deceniu: internetul si telefonul mobil. Cel mai simplu exercitiu de imaginatie: inchipuiti-va ca ati ramine dintr-odata si pentru totdeauna fara celular si adresa de email. Fara indoiala, (mai) toata lumea ar supravietui. Dar cum? Cum, cind te-ai obisnuit sa ai acces aproape instantaneu la orice informatie, la comunicarea (ieftina!) cu prietenii si rudele de peste drum sau din celalalt colt al lumii, cum, cind intr-un fel sau altul faci parte/esti o parte din zumzetul informational local/mondial?

Numai astazi dimineata am "vorbit" cu un profesor de la Toronto, un altul din Italia, un al treilea din Belgia (mi-au trimis prezentarile lor pentru un curs international care va avea loc la Marea Neagra, le-am comunicat multumirile mele, precum si date privind transportul lor de la aeroport, raminem in legatura), dar si cu trei profesori din diverse colturi ale Romaniei, precum si cu vreo zece cursanti. Am primit informatii esentiale pentru profesia mea de la patru reviste internationale (inclusiv optiunea de a accesa articole inca nepublicate in revista pe hirtie). Am trimis informatii stiintifice si didactice unor colegi aflati la citeva zeci de metri de mine, spre luare aminte, mai tirziu. Basca doi prieteni, unul din Toronto, altul din cartierul Mircea cel Batrin al Iasilor… Am trimis, de asemenea, poze unei rude din Germania. Am rezolvat, via email, si oaresce probleme familial-casnice, in cartierul Nicolina. In cursul dupa-amiezii, aria comunicarii mele s-ar putea chiar extinde, local, national si international. Ramine de vazut.

Este, de altfel, o zi "linistita". Pentru cei familiarizati cu internetul, toate aceste detalii nu inseamna ca sint un individ "ocupat", "solicitat", "important" etc. Intra in firescul inceputului de secol 21… Ba multi dintre concitadinii nostri au o viata mult mai agitata intr-ale internetului. Iar lucrurile nu vor arata altfel (decit in sensul accentuarii lor) in anii ce vor veni.

Acum ceva mai mult de zece ani, paseam nesigur intr-o redactie de ziar, tinind in brate un text batut la batrina masina de scris Olimpia, cumparata pe bani multi (mi se parea atunci), dintr-un talcioc german. Elaborasem textul de doua pagini intr-o zi, il corectasem si batusem la masina de scris intr-o alta zi (de vreo doua ori). Un redactor, cu oaresce rabdare, avea sa-mi citeasca, pe indelete, textul. Timpul avea rabdare, ca sa-l parafrazez, invers, pe domnul Marin Preda. Acum ii trimit, via internet, doamnei Cerasela Cirimpei de la "Ziarul de Iasi", o doamna de altfel foarte amabila, cu care nu m-am intilnit niciodata, un text elaborat in doua-trei ore. Mai mult nu-mi pot permite ca timp, mai nimeni nu-si (mai) poate permite. Ne grabim; daca am stii incotro, ar fi foarte bine. Textul catre "Ziarul de Iasi" va pleca in citeva minute. Si va ajunge la destinatar in citeva secunde (sau, mai degraba, in citeva fractiuni de secunda, depinde de server).

Desigur, sintem mult mai conectati la pulsul imediat al lumii, comunicam mult si intens (nu neaparat mai profund), in tara si mai peste tot pe glob. Multi nici nu-si mai amintesc de cind nu au mai trimis o scrisoare sau o carte postala… Posta Romana a devenit intr-un deceniu, in ciuda eforturilor de modernizare, una dintre cele mai vetuste institutii. Acum zece-cincisprezece ani sunam interurban cu fise adunate in ceva timp (deseori "inghitite" de un aparat rebel, aparat de cite un bodyguard grijuliu fata de averea institutiei in fata pumnilor nostri inciudati), acum avem wireless, tarife in continua scadere si nenumarate alte optiuni. Mai mult, telefonia prin internet costa aproape nimic. Ne mai si putem vedea on-line, de exemplu cu nepotica din Canada.

Viata are cu totul alt ritm. Intreprindem cu totii mult mai mult lucruri, sintem sigur mai eficienti si mai informati, probabil mai dezinhibati – sau mult prea dezinhibati (dupa felul in care ne postam datele personale, detaliile familiale, preferintele intime) si mai critici fata de autoritati/autoritate, nu stiu daca neaparat mai fericiti… Ma intreb daca nu ne-am aparea noua, celor de acum vreo zece-cincisprezece ani, ca un soi de mutanti. Si daca i-ar placea alter ego-ului din trecut ce ar vedea astazi…

Doar ca lucrurile nu se vor opri aici. Daca ne-am obisnuit cu asemenea mutattii in decurs de zece ani, cine stie ce va mai fi sa fie… E unanim recunoscut, in lumea calculatoarelor, a comunicatiei mobile si a internetului, totul se accelereaza. Am la piept, atirnat de un snur, un memory stick (lung de 5 centimetri, cintarind citeva grame, capatat cadou la un soi de promotie) cu memorie mult, mult mai performanta decit a calculatorului capatat cadou acum fix zece ani, carat cu emotii (fiindca insemna exces de multe kilograme) peste cinci granite – granite pe atunci adevarate…