Adevarul e o floare rara, nu neaparat crin

* In fine, ceva bun s-a intimplat in week-endul asta, care a trecut. Nuuu, nu la alegerile din PNL ne referim: asta este borsul lor, ei l-au facut, ei l-au pus la foc, ei sa-l manince. De fapt, ca veni vorba, si acolo s-au intimplat niste chestii bune, insa doar pentru unii. De fiecare data cind se infrunta niste tabere, unii cistiga, altii pierd. Nu pot cistiga toti (facem abstractie de tombolele acelea de iarmaroc, la care toti cistiga macar o solnita sau un set de scobitori); de pierdut toti, asta da, se poate in Romania – dar, in general, unii cistiga, altii nu. Dupa cum spuneam, niste domni din PNL au cistigat, iar altii au pierdut. Sau, cel putin, asa a parut la televizor; noi ne-am uitat vineri noaptea, in direct: unii topaiau de bucurie, in vreme ce altii, daca ar fi avut la indemina niste tesle, si-ar fi facut harakiri romanesc. Domnul Tariceanu, cel putin, ne-a parut mai negru la fata decit daca ar fi nimerit cu motocicleta intr-o groapa cu noroi. Si altii, de pe partea lui, erau cam cenusii. Crin Antonescu, in schimb, nu parea alb ca un crin, ci se cam inrosise-invinetise. La prima vedere, asa a parut, ca liberalii lui Tariceanu s-au ofticat, iar liberalii lui Antonescu s-au bucurat. Asta, dupa cum spuneam, la prima vedere. Adevarul se afla la mijloc – sau, oricum, in alta parte. Acolo, unde, de obicei, oamenii nici nu se gindesc sa caute. "Adevarul se afla dincolo de noi" ziceau in "DosareleX". In timp ce ne uitam la televizor, ne gindeam ca Adevarul se afla chiar in sala aia din Palatul Parlamentului. Sau, cel putin, patronul de la "Adevarul", Dinu Patriciu.

* Ca sa revenim: daca tot am scris la inceput ca in week-end s-a intimplat si ceva bun, sa stiti ca ne-am referit, de fapt, la echinoctiul de primavara. De vineri incolo, noaptea scade, ziua creste, si bugetul ni-l mareste – pe motiv ca nu vom mai avea cheltuieli cu caldura, cu gazele, cu tot tacimul. Cu echinoctiul asta, chiar putem spune ca am auzit cintecul de loboda al sezonului rece – care n-a fost, totusi, chiar asa de rece, incalzirea globala sa traiasca!

* Ne aflam in Postul Mare: in curind vin Pastele. Vine si masa de Paste, pe care trebuie sa se afle, dupa datina, oua rosii, cozonac si preparate pe baza de miel. Vom avea miei? La ce pret, cu ce pret? Raspunsul este, dupa cum am scris si mai sus, impreuna cu adevarul. In alta parte. Mai exact, aici, la Stina Lupului, unde stam de vorba cu patronul, directorul general, baciul executiv, domnul Vasile Lupu. Nume celebru, de domnitor, de politician:

– De asta se numeste "Stina Lupului", domnule Lupu?

– Ii? Nuuu, se cheama asa ca lupul vine des. Nu stiu daca sint mai multi sau daca e unul si acelasi lup, care vine mereu. Cred ca unul e, ca de fiecare data e la fel, patruped, cu coada, privire cruda, gitul teapan…

– Pe linga lupi mai aveti, vad, oi, berbeci, magari, dulai…

– Aia nu-s magari, aia-s ciobanii! Stiti, mai needucati…

– In fine… Cum stati cu mieii?

– Asta e aluzie?

– Nu, de ce?

– Pai, daca ma-ntrebati cum stam cu mieii! Poate vreunul dintre ciobanasi sa fi stat cu mieii, dar asta haaaat, demult, prin 2008!

– Vroiam sa stiu cum stati cu productia de miei.

– Aha! Nu stiu. Inca n-a crescut mieii. Sau ce-o mai fi…

– Cum adica?

– Pai, anul trecut, de exemplu, am declarat "Ziua Portilor Deschise" la stina la noi. Dupa ce am inchis portile, ne-am pomenit cu mai multe suflete decit aveam noi pe statul de plata – ciobani si alte animale.

– Cum asa?

– Cum, necum, ne-am bucurat cind am vazut atitea fiinte mici, zglobii, vioaie. N-am stiut ce sint! Anul asta speram sa nu se mai intimple. Sau sa nu mai fim noi responsabili, dupa ce cresc…

– Dar ce erau?

– Ce am crezut noi ca erau mieluti si am comercializat ca atare erau bursucuti, ursuti, luputi, pirsuti, dihoruti si alti pui.

– Dar, ca sa citez un om din bransa dumneavoastra, pe partea economica ce beneficii aveti?

– Avem, ca am pornit o afacere de succes. Deci, distribuim bijuterii.

– Din ce le faceti, din coarne de berbec, din copite?

– Margele naturale avem! Ecologice. De oaie, berbece sau miel, normal! Le dam cu lac si le insiram pe ata! De aici scoatem banii!

– Dar aveti, totusi, miei, pentru cei care vor o masa traditionala de Pasti?

– Am un frate, sef la un supermarket din oras, el ne aprovizioneaza!