Aragaz pe foc

Subtitlu

miercuri, 18 iulie 2007, 18:12
3 MIN
 Aragaz pe foc

* Daca in locul trenului cu fosfor deraiat in Ucraina s-ar fi prabusit o farfurie zburatoare in plin centrul Bucurestiului, iar extraterestrii mici si verzi ar fi inceput sa faca giumbuslucuri pe strazi, sa cerseasca, sa traga aurolac pe toate cele zece nari sau sa intre in politica, stirea ar fi fost bagata de posturile noastre de televiziune tot pe locul secund, dupa materialele despre noul val de caldura. Sau chiar pe locul al treilea, dupa canicula si concertul celor de la Rolling Stones – fiindca pe acestia din urma multi fani i-au asteptat de multa vreme, spre deosebire de extraterestri, pe care nu i-a asteptat nimeni. Avem, totusi, senzatia ca printre fanii Stones nu se numara si prezentatorii de la PRO TV – care marti seara, la stiri, exact inainte de show, au pomenit de ‘jde mii de ori despre Ron Wood, zicindu-i Ronnie, de parca ar fi pascut caprele impreuna, si tot de atitea ori l-au facut basist, ceea ce nu este (am mai spus-o, e chitarist – basistul de la Stones, daca ati prins ceva secvente, era ala negru, care nu respira greu). Exista atitea surse de informare pe lumea asta, care numai ca nu striga sa fie culese din drum si consultate. De un exemplu, pe site-ul You Tube puteau fi vizionate de multa vreme, intr-o veselie, bucati din concertul Rolling Stones de la Belgrad (chiar dinaintea celui de la Bucuresti), filmate cu telefoane mobile. Mai exista motoare de cautare, reviste, carti sau chiar varianta "suna un prieten". Altceva lipseste.

* Marti dimineata, la Realitatea TV, era pe ecran, jos, o banda lunga, pe care scria "Reguli pentru spectatorii de la concertul Rolling Stones". Ceva mai sus, in stinga, era o caseta cu sfaturi pentru perioada de canicula. Cine a inchis sonorul (la fel ca noi, care vorbeam la telefon) a inteles, privind ecranul, ca spectatorii de la concertul Rolling Stones trebuie sa poarte palariute si haine de culori deschise, sa bea zilnic 1,5 – 2 litri de lichide fara a astepta sa apara senzatia de sete, sa nu consume alcool si cafea, ci doar fructe si legume proaspete etc.

* Alaltaieri seara, la PRO TV, s-a bagat un material care nu prea are nici o treaba cu senzationalul. Mai exact, fusese vorba despre o crima urmata de o sinucidere. Asta poate oricine, nu e greu sa-ti omori vecinul cu furca, apoi sa te spinzuri in sura. Noi am fi bagat stirea pe post doar daca ar fi fost o sinucidere urmata de o crima.

* Cind romanul isi cumpara un frigider sau un aragaz nou, e veselie pentru el si familie. La un moment dat, in toiul veseliei, o umbra se asterne peste fata proaspatului proprietar si acolo ramine, o umbra ca un semn de intrebare: totusi, ce va face el cu frigiderul sau aragazul vechi? Sa-l pastreze? Nu se poate, ca ocupa loc. Sa-l vinda vreunui vecin? Toti vecinii si-au cumparat la rindul lor aragaz si frigider in rate. Sa-l dea cuiva de pomana? Asta in nici un caz! Cum, de pomana? Sa munceasca, uai, nu sa astepte pomana! Iata de ce romanul cu frigider sau aragaz nou nu mai poate dormi, slabeste si devine palid la fata. Noaptea se zvircoleste in asternut, bintuit de imaginea frigiderului sau aragazului vechi. Deodata, din subconstient, tisneste ideea salvatoare…

* In cadrul unei editii speciale despre canicula si seceta care a ucis orice boare de vint am vazut la televizor imagini cu riuri si riulete aproape secate. Din milul scorojit aflat sub un pod rutier nu prea mare ieseau la iveala siluete ciudate. Asa am aflat noi care a fost acea idee salvatoare: "Dar ce-ar fi daca l-as arunca in apa?". Si cetateanul pomenit mai sus isi ia rudele apropiate, pun toti mina si insfaca aragazul sau frigiderul vechi, apoi se indreapta spre cel mai apropiat pod de peste cea mai apropiata apa. Pleosc!

* In noaptea urmatoare, nici un aparat electrocasnic nu mai bintuie subconstientul omului. Dupa inca doua zile insa, sarmanul realizeaza ca a ramas cu un gol in suflet: acel pleoscait a fost ca un cintec de sirena, a produs dependenta. Din fericire, gospodaria e plina de ciuveie: ba un taburet vechi, ba un cauciuc uzat. La o adica, toate pleoscaie…

Cip IESAN

Comentarii