Gindacii si romanii

* Din nou e vineri, asadar din nou e veselie, ca doar nu s-o fi ispravit chiar de tot, de tot, purcelul de la Craciun – poate doar vinul de Sarbatori sa se fi terminat, dar sintem absolut siguri ca asta nu-i o problema, sintem siguri ca romanul, chiar abandonat in Sahara sau prin Desertul Gobi, tot gaseste de sub nisip, din piatra seaca, o damigenuta de fraguta. Asadar si prin urmare, sa se-ntinda masa mare!

* Dintre toate traditiile batrinesti ale romanilor, cele mai multe au drept scop gasirea unui sot pentru fetele de maritat, astfel incit parintii sa scape de gurile in plus la masa. De Sinziene, de Dragobete, de Sfintul Andrei, de Boboteaza si chiar de alte sarbatori, tinerele trebuie sa urmeze diverse ritualuri, finalitatea acestora fiind casatoria, casnicia, familia – celula (cu zabrele?) a societatii. Am aflat de la televizor, alaltaieri, ca si zilele de dupa Sfintul Ioan au o semnificatie asemanatoare: fetele de maritat care vor sa afle cum va arata ursitul, cele care vor un fel de avanpremiera sau de varianta demo a acestuia, trebuie sa treaca prin fata unei mese pe care se afla farfurii intoarse cu gura in jos (acoperind astfel diverse obiecte asezate acolo in prealabil) si sa aleaga una, pe care sa o ridice. Daca sub ea se afla sare, barbatul va fi bun ca sarea (in bucate sau in ochi, asta stramosii n-au precizat), daca acolo e zahar, barbatul va fi un dulce, daca sub strachina se afla un taciune, sotul va fi un om care se aprinde repede etc. Toata panarama asta ne-a adus aminte de o editie a emisiunii "Curat murdar" de pe Prima TV, urmarita de curind: era acolo o casa de roman in care de sub fiecare farfurie pe care o clinteai de la locul ei iesea macar un gindac. In casa aia locuia si o fata aproape de maritat. Ne e groaza sa ne inchipuim cum ar arata ursitul domnisoarei. Negru, lucios si mustacios, pesemne?

* Tot de la televizor am aflat ca multe agentii romanesti de turism ne propun in aceasta perioada de dupa Sarbatori un program cu pret avantajos intr-un hotel de doua stele, pentru refacere. Interesant! Programul asta "de refacere" se adreseaza, din cite am inteles noi, tuturor categoriilor de populatie, si cuprinde citeva nopti de cazare, mic dejun si tratament balnear prin anumite statiuni ale patriei. Fiind vorba despre refacere – totusi, au fost Sarbatorile de Iarna, nu? – banuim ca o fi vorba despre statiuni viticole ale patriei, unde se produce vinul pentru dres, sau de statiuni legumicole experimentale, unde se produc cele mai bune muraturi.

* Nu stim daca in emisiunile de la televizor se ascund mesaje secrete despre viitorul omenirii; daca da, atunci e de jale! Pe Discovery se difuzeaza de ceva vreme un nou serial despre supravietuirea in conditii extreme. Prezentatorul este abandonat, de exemplu, pe un pisc stincos, doar cu doua-trei camere de filmat la el, si de acolo trebuie sa se descurce, sa ramina in viata si sa ajunga undeva, aproape de lumea dezlantuita. L-am vazut mincind soareci de cimp, gindaci, veverite (asta n-ar fi chiar o premiera, am mai vazut in viata noastra, chiar pe viu, un amic mincind o veverita!), ciuperci ciudate sau conuri de brad, l-am vazut spargind cu bolovani una dintre camerele de filmat, pentru a scoate lentilele obiectivului, sa aprinda cu ele focul, l-am vazut cazind si lovindu-se rau de pietre, l-am vazut in situatii in care n-am dori sa ne aflam. Totusi, ne gindim ca omul s-ar fi descurcat si mai greu in Romania: acolo, pe munte, nu era nimeni care sa-i fure camera de filmat sau sa culeaga ciupercile inaintea lui si sa i le vinda la preturi pentru turistii straini!

P.S.: Acum, la inceput de 2008, va reamintim ca a aparut prin librariile patriei volumul de povestiri umoristice "Mersul Trenurilor", de Cip Iesan, cu ilustratii de Jup. E distribuit de Polirom si, din cite spun cei care deja l-au citit, e vesel. Prin urmare, este!