Lunga varza fierbinte

* Ieri a fost, dupa cum bine stiti, Sarbatoarea Sfintei Marii. Meteorologia a reprezentat, mult inainte de Busu, o sora buna a romanului, asadar ne-au ramas, din negura veacurilor, cimilituri, proverbe si zicatori menite a ilustra legatura dintre sarbatorile crestine, starea vremii si viata cotidiana a gospodarilor. E 16 august, prima zi de dupa Sfinta Maria; poate ca ati auzit vorba aia, "Dupa Sfinta Marie te… faci ceva in ea, de palarie!". Bine, nu ne asteptam sa vedem la fiecare colt de strada cite un roman care face ceva in ea, de palarie, nici sa treaca lumea la caciuli, fiind inca vara, august, sezon estival, o perioada in care multi pleaca de-abia acum prin statiuni, sa se relaxeze…

* Chiar, oare poate fi vorba despre relaxare intr-un loc ultra-aglomerat, impreuna cu cei de care tocmai te bucurai ca ai scapat (vecini, colegi, rude etc.)? E bine sau nu este bine sa iti iei concediul in perioada de virf? Noi (care ne luam prin iunie) sintem de parere ca nu prea: intii de toate ca, dupa cum am zis, atunci isi iau toti, asadar e la fel de imbulzeala ca la portile unui supermarket care tocmai se inaugureaza si ofera pui congelati la promotie, impreuna cu bormasina. Apoi ca (am verificat pe pielea noastra – la figurat si, mai ales, la propriu!), daca mergi acum la mare, in august (noptile sint reci, brrrr!), te bronzezi, nu te bronzezi, da’ vremea bronzului trece, nici naiba nu se mai uita la bronzul tau, cind te intorci din concediu, el fiind deja acoperit de diverse articole vestimentare cu craci si mineci lungi. Apoi ca si grija fata de turist, ca individ, se pierde in puhoi.

* In legatura cu asta: am fost odata, la inceputul lui iunie, intr-o statiune de la noi (prin 2000, prin Venus, parca), si eram cam singurii. Patronii de terase ne-au intimpinat cu temenele, ne-au zis "Sa fie de saftea!", au venit la masa noastra, ne-au adus si din partea casei, au stat cu noi, sa ne intrebe de unde sintem, cu ce ne ocupam, ne-am spus bancuri, ne-am distrat, a fost bine. Repetam: eram cam singurii din statiune (si ce vreme superba era!). Pe plaja ne puteam pune salteaua unde si cum vroiam (si un miliard de saltele, daca am fi avut!), ospatarii de la terasa de pe plaja se invirteau, cu totii, doar in jurul nostru, cautind sa ne ghiceasca in priviri cam ce ne-am dori (am si fost intrebati "Cit de rece ati dori sa fie berea?", "Va pregatim o gustare, sa fie gata peste vreo ora, asa?" sau "Vrem sa bagam in meniu si somon: gustati o portie, sa va dati cu parerea?" etc.), iar baiatul care se ocupa de muzica de pe plaja ne-a intrebat de preferinte si daca nu cumva avem, din intimplare, la noi, CD-urile noastre, de-acasa, pe care am dori sa le ascultam…

* Va zicem, a fost cel putin minunat! La capitolul "minusuri" am trece, totusi, faptul ca eram agasati de doamnele de la hotel (un complex de vile, mai exact), care nu stiau ce sa mai faca sa ne simtim bine, ne schimbau prosoapele si halatele de trei ori pe zi, ar fi schimbat si asternuturile, daca ar fi citit asta in ochii nostri – plus ca, in caz de nesomn, ne-ar fi cintat la usa "Nani-nani, puisor!" pe multe voci.

* N-am fi povestit nimanui despre cele de mai sus, ca sa nu ne pomenim, dupa aia, cu litoralul arhiplin taman in perioada in care ne simtim noi cel mai bine – dar, la fel ca multi alti putini romani, am divortat de plajele, nisipurile, algele, meduzele si manelele actuale de pe litoralul nostru, alegind sa exploram, an de an, gradini diferite de cea a Carpatilor. Acum, ca am facut-o, exista si riscul ca peste un an, doi, sa auzim la televizor ca "E inceput de iunie, deci sezon de virf pe Litoral!" si ar ramine toate posturile, pina-n toamna, vaduvite de emisiuni estivale cretine…