O imagine face cit o mie de cuvinte

* In contextul crizei, peste care s-a pus, ca bomboana pe coliva, criza neputintei politicienilor nostri din ultimii cam 60 de ani, produsele de nisa au ajuns un fel de fite incrustate cu cristale Swarovsky. Mai exact, pare o risipa sa dai bani pe ceva ultraspecializat, atita vreme cit exista produse generaliste, mai ieftine, care isi fac treaba. De exemplu, o singura cheie reglabila face mai mult decit un set de chei fixe: ocupa loc mai putin si poate prinde piulite de orice dimensiune – deci nu doar de 19 sau de 20, ci si de 19,4 milimetri (sigur exista pe piata si asemenea chestii defecte, necorespunzatoare STAS-urilor). Sau un exemplu si mai bun: o simpla si banala sirma din portbagajul soferului roman face mai mult decit o trusa de scule. Chiar si in spitalele romanesti ar putea fi folosita, pe post de trusa chirurgicala! De aceea salutam prezenta clatitelor cu ce vrea clientul. Nu-s chiar clatite cu ce vrea (ca, poate, unii vor cu plutoniu), ci foi de clatite, chiele de clatite, cum ar veni. Ele 1) pot fi umplute cu ce vrea omul, daca e bugetar de lux si are cu ce, sau 2) pot fi mincate asa cum sint, dezvoltind imaginatia romanului obisnuit, care n-are cu ce le umple, dar isi imagineaza ca ele contin, inauntru, lapte si miere. Ne asteptam sa sparga piata firma care va comercializa cutii goale, cu denumirea "Cadou cu ce vrei, pentru aniversari si onomastici".

* Unii analisti financiari sustin ca toata criza mondiala va avea si o parte buna, fiindca oamenii vor deveni mai putin risipitori cu avutul particular si cu cel colectiv. Am simtit chiar in narile noastre o parte buna a crizei: intr-un gang prin care am trecut de curind nu mai traznea ca odinioara, semn ca romanii nu si-au mai permis sa bea, la terasa de linga, la fel de multe beri ca inainte, nici sa manince la fel de multi mici, asadar n-au avut motiv sa simta la fel de multe nevoi. O alta dovada ca omul a inceput sa devina mai stringator este si imaginea alaturata: romanii au pus deja, la pastrare, ciuveie ruginite pentru zile negre: gioarse, boarfe, scinduri, latunoaie, toale, butoaie, bidoane, sifoane, damigene, hirburi, borcane, pari, impari, scari, tevi, cornier, platbanda, profile variate, plasa sudata, fier-beton, tucaluri, plastic, uraniu, plutoniu, lanturi, baterii, gunoaie, resturi etc. Si se aduna, ca romanul e stringator: cine stie ce valoare vor avea astea peste doua secole? Sa le fi avut cu el pe insula Robinson Crusoe, i-ar fi fost viata mai usoara! Deci, criza genereaza acumulare de bunuri. Acestea se aduna, treptat, pina la urmatoarea criza, cind se vor prabusi balcoanele.

* Este vara, plin sezon estival, deci preocuparile tuturor poarta, imprimata pe ele, pecetea anotimpului. Inclusiv preocuparea de baza a copiilor, adica joaca. Daca-i popa, sa ceteasca, daca-i cal, sa traga, si daca-i copil, sa se joace! Fiind august si cald, cei mai tineri dintre romani nu se vor bulgari, nu vor face oameni de zapada si nu se vor trage cu sania pe derdelus, ci se vor balaci si se vor juca prin balti cu jucarii specifice jocului prin balti. In special, cu barci. Eventual, chiar cu machete ale celei mai importante barci din istoria umanitatii, fara de care nici noi n-am mai fi aici, sa scriem, si nici voi n-ati mai fi acolo, sa cititi: Arca lui Noe! Asa scrie pe cutia jucariei: Noah’s Ark, Arca lui Noe. Pe eticheta in limba noastra-i o comoara scrie "Corabie Pirati". Nu prea vedem legatura dintre Arca lui Noe si o corabie a piratilor: greu sa ni-l inchipuim pe Taica Noe cu cirlig in loc de mina, picior de lemn, banda neagra peste un ochi, papagal pe umar si steag cu cap de mort pe catarg. Credem, totusi, ca putini vor cumpara produsul, fiind convinsi ca e piratat de chinezi si ca in loc de Noe se afla, de fapt, Nae.