Romania, 21 februarie 2007

* Poate mai tineti minte ca ieri am pomenit asa, intr-o doara, cum ca era marti. Fara mare legatura cu evenimentele. Prin urmare, logic, azi este miercuri. In plus, daca ieri a fost 20 februarie, pare normal ca azi, miercuri, sa fie 21 februarie. Traim in Romania, azi, miercuri, 21 februarie. Unii trec indiferenti, citiva sint multumiti, iar altii, cei mai multi, injura mama ei de situatie asa, in general. De fapt, ar trebui sa multumim lui Dumnezeu ca sintem in Romania, 21 februarie 2007; puteam sa fim in Franta, 21 februarie 1916, de exemplu. Pe 21 februarie 1916 a inceput celebra batalie de la Verdun, celebrul macel cunoscut si sub numele de "Batalia intregii armate franceze". Practic, aproape toti ostasii francezi au luptat acolo, iar locuri precum Mort-Homme sau Fort Douamont au intrat definitiv in cartea de onoare a macelului pe echipe. In aproape 300 de zile de abator au fost facuti bucati, terciuiti sau doar schiloditi peste 700 de mii de luptatori, dar "le poilus" (cum erau porecliti soldatii francezi din Primul Razboi Mondial) au tinut pozitia si (profitind ulterior de ofensiva britanica de pe Somme, 1 iulie 1916, cu incepere de la ora 7.30, ora la care comandantii de subunitati au fluierat, iar "the tommies" si-au pus baionetele la arma si au trecut "over the top" – date absolut, absolut exacte) au stabilizat frontul in decembrie. Victoria de la Verdun a devenit un simbol pentru intreaga Franta – de acolo au preluat si romanii lozinca aia, "Pe aici nu se trece!" – utilizata pina mai deunazi si de unii vamesi, care i-au adaugat si incheierea "fara sa sari cu spaga". Practic, daca stati bine si va ginditi, e mult mai bine in Romanica noastra de astazi decit in Franta, in transee, nu?

* Practic, altii au stat bine si nu s-au gindit, motiv pentru care au zis la televizor, zilele trecute, cu prilejul unui mic material dedicat marelui eveniment despre care am scris noi mai sus, ca "Germanii inving, dar cuceresc doar zece kilometri de pamint". Oare era pamint intravilan, cumva? Oare erau zece kilometri liniari, patrati sau cubi? In plus, curios lucru, istoria spune ca germanii au pierdut.

* Tot zilele trecute am urmarit un material interesant despre columbofili (nu va ginditi la prostii, chiar daca si porumbeii sint animale, deci fac parte din categoria "zoo"!), din care am aflat ca exista un fel de casta a crescatorilor de porumbei voiajori, oameni care cresc cu pasiune exemplare selectionate, multe fiind premiate pe toate penele la diverse concursuri internationale. Desi pretul unui exemplar de rasa e maricel, ne gindim ca merita investitia, mai ales ca putem renunta astfel la telefoanele fixe si mobile. In loc sa sunam pe cineva, ii trimitem porumbelul cu mesaj legat de piciorute si asteptam sa ne aduca raspunsul. Asta, cu conditia ca respectivul sa nu fie un hamesit care sa ne manince porumbelul. Si inca un avantaj: prin porumbei putem expedia celor dragi nu doar mesaje, ci – daca zburatoarea e suficient de voinica – si carti postale, ilustrate din concediu ori chiar sume de bani, mai ceva ca prin mandat electronic. Si daca antrenam bine de tot zburatoarea, sa faca muschi, o putem trimite si dupa bere.

* De curind am reusit sa economisim un prinz. Nu, n-am fost invitati la masa nicaieri, n-am fost in vizita, n-am fost la nici un cocktail etc. Ne-am uitat la televizor in timul unei mici emisiuni pe teme medicale. Tema medicala aleasa pentru acea editie in timpul careia ne pregateam noi sa mincam a fost "Despre hemoroizi". Stiti cum arata un hemoroid marit cit tot ecranul? Mai bine sa nu stiti!