Cu hainele de ingropaciune pe taraba

Aproape de hala, pe strada pe care vara parcheaza carutasii veniti la piata se intinde "raiul" vechiturilor, fostul tirg de la obor. De o parte si de alta a strazii se intind gramezi de obiecte, pe care cu greu, altfel, ti le-ai putea imagina impreuna. Mormane de suruburi, piulite, rulmenti, plite pentru sobe, telefoane mobile la a nu se stie cita mina, jucarii de plus, haine vechi, abajururi pentru lustra, chei de toate felurile, furculite de alpaca ("le am demult, de la fabrica unde lucram, acu’ nu se mai face asa ceva"), asezate alaturi de doua curele cu un capat rupt: "curele de geamantan, poate are cineva nevoie".

Nu departe, pe o musama, gramajoare ca de nuci vindute toamna, minere de lemn pentru sertare si dulapuri. Un leu bucata. Se vind? "Orice se vinde daca gasesti omul potrivit", imi raspunde vinzatorul, un om destul de tinar, care vrea sa-l cred pe cuvint ca nu le-a scos de la mobila lui de acasa. Are stoc, le stringe de ani de zile, de cind mergea bine fabrica de mobila.
Cele mai multe dintre exponate par sa fie de pe timpul cind industria duduia la Roman. Si, odata cu ea, comertul pe sub mina cu tot ceea ce se putea lua de la locul de munca. "Scoteam atunci din fabrica cu butoiul de 200 de kile. Acum nu mai poti, ca dai cit nu face, nu mai poti misca nimic", dupa cum spune proprietarul unei movile de rulmenti. Om sarac, asa cum sint si tovarasii sai de afacere. Printre maldarele de fieratanii si vinzatorii inghetati de frig se plimba cumparatorii. Oameni veniti dupa tot felul de chilipiruri trebuincioase sau veniti doar sa se uite si sa socializeze.
Schimburile de cuvinte, despre marfa, despre preturi, despre ger si despre guvernare reprezinta pentru pensionari, clientii obisnuiti ai tirgului, echivalentul Facebook-ului care face furori printre nepotii lor. "Va intereseaza ceva anume?", ma chestioneaza un batrinel care se uita ca si mine la zeci de clante de usa adunate pe o patura, care mai noi, care mai ruginite. El cauta ceva anume, un cleste de sudura, pe care nu l-a gasit, desi a cercetat cu atentie mai bine de jumatate de tirg. "Tot la magazin ajung pina la urma. Sint aici o multime de lucruri, dar multe sint stricate. Nu toate masinile si aparatele astea sint bune, iei unul, il duci acasa, il pui in priza si te trezesti ca face scurtcircuit sau mai stiu eu ce pozna. Aici aduce lumea tot ce nu-i mai trebuie pe acasa, doar-doar se gaseste cineva sa-i dea un ban. E drept ca mai gasesti si cite un chitibus de care nu este la magazin", spune ghidul meu de ocazie printre tarabe.
Dar multora dintre exponate nu le gaseste rostul, asa cum nu-l intelege nici pe comerciantul oaches care a scos la vinzare patru acordeoane, lustruite, nu cu stralucirea lucrului nou, ci de cite degete au apasat pe butoane. "Ce sa mai faci cu acordeonul, acu’ sint casete, cinta tot felul de muzici", isi expune parerea. Probabil are in vedere doar consumatorii de muzica, nu si pe cei care vor sa-si dezvolte aptitudinile artistice.

Putin mai departe de agitatia aleii cu vechituri sta o pereche de batrini. Nu par niste obisnuiti ai tirgului, asa cum sint ceilalti vinzatori, care schimba glume intre explicatiile referitoare la functionarea unui casetofon cu leduri sau la binefacerile inlocuirii unui robinet stricat cu unul cumparat de la ei. Au de vinzare doar o pereche de bocanci nou-nouti, 50 de lei perechea, si un teanc, nu prea mare, de prosoape chinezesti, albastre. Nu cer mult, doar 2 lei bucata. Un adevarat chilipir pentru cei care ar vrea sa cumpere. Sint noi si sint lucrurile pe care, ca niste oameni chibzuiti ce au fost toata viata, le-au strins din timp pentru ultimul drum. Doar ca atunci cind le-au cumparat, facind economii pentru asta, nu s-au gindit ca vor ajunge vreodata atit de saraci incit sa umble in lada inainte de vreme pentru a-si cumpara medicamente sau de mincare cit sa-si tina zilele. "Nu venim totdeauna, ne incercam si noi din cind in cind norocul", spun rusinati parca de incercarea lor. Azi n-au vindut nimic si nu stiu daca sa le para rau ca n-au reusit sa lungeasca pensia sau sa le para bine ca vor pleca imbracati cum se cuvine pe lumea cealalta.

Sursa: Ziarul de Roman