Caută 
8 MIN
Zeci, sute, mii de dosare. Oamenii aduna hartii, cauta martori, scormonesc in amintiri si apoi trimit dovezile trecutului la institutiile abilitate sa ia masuri. Dosarele circula pe la primarii, la prefecturi, pentru a ajunge in final – daca nu se pierd pe drum – in birourile Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor. Dar de-acolo, de cele mai multe ori, se aude doar linistea… Aproape 2000 de suceveni au teren ramas dincolo de frontiera ca urmare a starii de razboi si a aplicarii Tratatului de Pace dintre Romania si Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris in data de 10 februarie 1947. Pactul Ribbentrop-Molotov a trasat noi frontiere. Localnici din Brodina, Ulma, Laura, Vicov de Sus, Vicov de Jos si Straja au asistat neputinciosi cum satele le-au fost taiate in doua iar casele si terenurile agricole sau acoperite cu paduri au fost trecute la rusi. S-a scurs zeci de ani dar amintirile pline de durere le mai traiesc si acum. Multi dintre cei care au lasat pamanturile si s-au refugiat, fugind din calea rusilor, de teama deportarilor s-au multumit ca au scapat cu viata iar altii au asistat neputincosi cum Romania a fost "vanduta" la rusi.
Cumpara lemne pentru iarna de la altii, in timp ce padurea lui este linga granita
Peste pamantul ramas dincolo de frontiera se uita cu tristete Ioan Schipor, de 70 de ani, din satul Laura. Hotarul de granita dintre Romania si fosta URSS a fost trasat chiar peste terenul sau, iar 8 ha de pamant au trecut la rusi. Batranul nici nu crede ca va mai fi despagubit vreodata. "Mai am o parcela de pamant chiar linga frontiera. A trecut granita peste pamantul meu. Asa au trasat-o. Nu am putut scoate un cuvant si acum este padure pe teren. A ramas acolo 7 ha de teren arabil si 1 ha de padure. Aici am doar 50 de ari ramas iar copii au trebuit sa cumpere de la altii o bucata de pamant sa puna faneata pentru animale. Ma rog sa am puterea sa traiesc dar cand ma gindesc ca nu am niciun leu pensie, despagubirea era binevenita. Daca nu mai apuc eu sa intru in posesia banilor atunci care generatie va vedea acesti bani? Bunicul si fratele tatei au fost deportati in Siberia, au murit acolo. Tata s-a refugiat insa l-au declarat mort rudele ramase in Ucraina. Daca nu au avut cum sa ia legatura, neamurile de acolo i-au facut o cruce la cimitir si pomenire. Abia dupa ce s-a dat drumul la granita sa se treaca dincolo s-a aflat ca este in viata si ne-am revazut cu rudele. Ne-am bucurat ca ne-am putut vedea fata in fata dupa zeci de ani. Nici nu stiam cum mai aratam la fata", ne-a povestit Ioan Schipor. Batrinul s-a obisnuit cu ideea dar de multe ori lacrimeaza dupa ogoarele ramase dincolo de borna.
"Vreau sa mi se faca dreptate"
Sotii Victoria si Mihai Mitric sunt nascuti pe teritoriul romanesc de dincolo de granita. Au pastrat in suflet, mai bine de o jumatate de secol, amintirile dureroase. Au incercat sa intre in posesia despagubirilor dar autoritatile le-au intors spatele. Au fost invocate fel de fel de tertipuri iar acum si-au pierdut orice speranta. Si-au ridicat o casa la cativa kilometri de pamantul natal din Crasna, dar sotii Mitric spun ca se simt in continuare ca venetici in Romania. "Am fost opt frati din care unul a murit pe cand eram in Ucraina. Au venit rusii sa il ia pe tata in Siberia. Mama ne-a legat cu lanturile pe toti si nu am vrut sa plece acolo. Atunci un soldat rus a tras in tata si l-a impuscat in mana dreapta iar mama a fost impuscata in gura. Ne-a lasat intr-o balta de sange si a plecat. Aveam 3 ani, asa cum erau cu gloante am fugit toti fratii in munti. Fara mancare, doar cu ce era pe noi. Mii de oameni au fugit care incotro, padurea era plina de oameni impuscati de rusi. Putini vorbesc despre ce a fost atunci. Am ajuns pe la Carlibaba, Ciocanesti, o luna de zile am stat in padure, fara mancare. Mama a baut sapte luni doar ceai, umbla cu maxilarul legat si asa a supravietuit. La Ciocanesti am intilnit un soldat neamt care ne-a dat o paine si doua conserve. Eram deshidratati si abia mai ne tineau picioarele.Nici in podul grajdului nu erai primit sa dormi. Mama si tata au avut inima puternica de am reusit sa traim si cred ca am avut zile de la Dumnezeu. Dintr-o gospodarie mare cu pamant mult am ajuns sa dormim in padure iar apoi si cu greu sa gasim sa stam cu chirie. Nu ne-a prins doua ierni in aceeasi casa. Parintii credeau ca rusii vor pleca si vom reveni la casa noastra. Incet ne-am mutat la Fratautii Vechi unde mama a mai nascut un baiat si apoi ne-am mutat la Vicov. Intre timp tratatul semnat a taiat Vicovul in doua: oamenii au ramas in Romania, pamanturile la rusi", a povestit Mihai Mitric. Cand ministrul de Externe al celui de-al Treilea Reich, Joanchim von Ribbbentrop si omologul sau sovietic Viaceslav Molotov au batut palma pe 23 august 1939, destinul oamenilor din Vicovu de Sus a fost pecetluit. Armata rusa a ocupat in iunie 1940 Bucovina de Nord s Basarabia, iar noua granita a Romaniei a fost trasata prin batatura lor. In Romania au ramas oamenii si casele lor, la rusi au ramas pamantul s padurea. Doua decenii mai tarziu, tot la ei s-a oprit si granita colectivizarii. Vicovu de Sus a fost ultimul sat din Bucovina fortat sa intre in sistemul cooperatist.
"Dorinta parintilor a fost ca inainte de a muri sa isi vada pamantul lasat in Crasna. Am dus-o pe mama acolo dar tata nu a mai apucat. ,a murit in 1963 iar mama s-a stins in 1988. Intalnirea cu rudele de acolo nu poate descrisa in cuvinte. Era in 1979, am plans laolalta si nu ne venea sa credem ochilor. Am mers cu fratele meu intr-o vizita odata si am mersde la Ciudei la Crasna pe jos intr-o zi de vara. La un moment dat m-am trezit vorbind singur. Cand ma uit fratele meu era ca o stana de piatra. Recunoscuse locul unde fusese casa noastra. Nu se mai putea opri din plans. Casa noastra situata undeva mai pe deal nu mai era ci doar urmele temeliei. Parintii au luat-o de la zero aici si greu ne-a fost. Umblam desculti vara la scoala iar iarna din niste papuci din talpa de lemn si pe deasupra panusi impletite. E o viata dureroasa ,chinuita… Pana la varsta de 16 ani nu am stiut ce inseamna sa fiu un copil satul… Am fost flamand si gol. Ne-am fi bucurat de despagubirile banesti cum la batranete ca si asa avem o amarata de pensie. Am umblat sa facem dosar care cu greu a fost aprobat dar nu am primit nimic.Am trimis si la Strasbourg iar acolo trebuia sa trimitem actele traduse in franceza, sa angajam un avocat dar nu am avut bani. Am renuntat. As vrea sa se faca dreptate dar nu cred. Nu vreau un capat de ata sa primesc ilegal,dar de ce guvernantii nu fac dreptate?",ne-a spus cu lacrimi in ochi, Mihai Mitric.
Sotia acestuia,Victoria Mitric, in varsta de 66 de ani, are la randul ei o copilarie trista. Mama ei era insarcinata cind a fugit cu sotul peste munti .A vazut lumina zilei in Romania. Parintii au fost deportati in Teleorman, au stat in lagar insa pana la urma au scapat.Tatal Victoriei a fugit din lagarul din Teleorman la Bucuresti iar de acolo s-a intors cu un ofiter roman iar familia a fost lasata in libertate. si familia ei a revenit spre Vicov crezand ca vor reveni la casa natala in Ciudei dar nu mai fost sa fie asa. Au fost nevoiti sa ramana dincoace de granita, la Vicov. <Am venit cu familia aici pentru ca ne gandeam ca o sa revenim in Ciudei, in satul natal.Dar nu a fost sa fie asa.Am fost nevoiti sa ramanem aici>,ne-a spus Victoria Mitric.
Cuantumul despagubirilor banesti cerute de sucevenii se ridica la 444,564 miliarde de lei
Autoritatile din Romania trebuiau sa solutioneze pana la sfarsitul anului 2009 peste 16.600 de cereri de despagubire ale refugiatilor din Basarabia, ale caror case si terenuri au fost sechestrate, retinute sau ramase ca urmare a inceperii razboiului si a aplicarii Tratatului de pace intre Romania si Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947. Despagubirile pe care statul trebuia sa le achite cetatenilor romani pentru bunurile din Basarabia, Bucovina de Nord si tinutul Herta erau estimate la cateva miliarde de euro. Potrivit Legii 290/2003, despagubirile individuale urmau sa fie platite esalonat , pe parcursul a doi ani consecutiv pentru achitarea tuturor dumelor solicitate, fiind necesar un interval de cinci ani. Despagubirile se acordau in natura, in limita disponibilitatilor, din domeniul privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale, sau in bani. Statisticile Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor arata ca judetul Suceava este primul in ceea ce priveste numarul de cereri venite din partea refugiatilor din Basarabia, Bucovina de Nord si tinutul Herta. Aici au fost inregistrate 1.974 solicitari. In Timis sunt inregistrate 1.211 cereri, Botosani 778, iar in Iasi 598. Proprietarii care au avut terenuri in comunele de la granita cu Ucraina nu pot face dovada ca au detinut pamiturile deoarece actele doveditoare se afla in arhivele ucrainene. Fostul prefect, Orest Onofrei declara imediat dupa aparitia legii cu pricina ca localnici au au formulat cereri de retroocedare la comisiile de fond funciar, insa acum nu au reusit sa obtina copii dupa cartile funciare de la Cernauti. Onofrei amintea de o solicitare mai veche pe care a adresat-o Guvernului si Presedintiei Romaniei, ca la intalnirile bilaterale cu state vecine sa participe si autoritatile locale din zonele de granita. Cererea nu a fost luata in seama de nici una din cele doua instituti. La Brodina sint peste 500 de persoane aflate in situatia de a nu-si putea dovedi proprietatea decit cu acte din arhivele de la Cernauti iar alte citeva sute la Vicov de Sus,Straja, Ulma, Radauti si Laura. Au venit alegerile si autoritatile au aminat acest subiect. Cuantumul despagubirilor banesti cerute de sucevenii ale caror imobile si recolte au ramas dincolo de vechea granita de nord a Romaniei se ridica la 444,564 miliarde de lei. Suma reprezinta valoarea recoltelor care le-au ramas oamenilor neculese, de 11.564 miliarde de lei, si cea a constructiilor cu terenul aferent, de 433 de miliarde de lei. De asemenea, mai sint cerute 10.056 hectare terenuri agricole si 3.517 hectare de terenuri cu vegetatie forestiera.
Sursa: Obiectiv de Suceava
Îți recomandăm
