Satrapul padurilor loveste si la Vaslui

Cumparind drepturile de proprietate ale mostenitorilor unui mare detinator de paduri, patronul unei firme de exploatari forestiere a fentat instantele vasluiene printr-o inginerie patentata in judetele Vrancea, Galati, Bacau si Suceava. Maricel Cosor, un apropiat al baronului de Vrancea Marian Oprisan, dar membru PD-L, jucind rolul unui procurator iscusit, continua campania de cucerire a noi teritorii impadurite, soldata pina acum cu dobindirea a nu mai putin de 10.000 de hectare de padure. Instantele din Vaslui si din judetele invecinate au pus umarul asa cum trebuie, acceptind improprietarirea mostenitorilor, care si-au vindut in prealabil dreptul de proprietate, in alte zone decit vechile amplasamente. In judetul Vrancea, Maricel Cosor a reusit "teleportarea" a peste 4.000 de hectare de padure de pe malul Siretului in munti, la Soveja. La Vaslui, instantele au fost de acord cu transferul dreptului de proprietate din Ocolul Silvic Vaslui in trupul Belzeni, la Vladia, in comuna Dragomiresti. Anterior pronuntarii definitive si irevocabile a Tribunalului Vaslui, Curtea Constitutionala a admis drept neconstitutionale articolele de lege in baza carora Cosor cerea mutarea suprafetelor de retrocedat de pe vechile amplasamente. Preocuparile lui Cosor au intrat in atentia DNA, existind suspiciunea stabilirii unui traseu al banilor dinspre Cosor spre instantele judecatoresti din Vrancea. La Vaslui, desi suprafata "teleportata" este mica, miza este consistenta: diferenta in bani dintre trupul de padure de la Zapodeni si cel de la Vladia este de 700.000 de euro!

Un caz precum cel pe care urmeaza sa vi-l prezentam ar fi fost mai bine daca era o simpla poveste. Dar cum vorbim de realitate si, mai ales, de multi bani la mijloc, trebuie sa pornim relatarea intocmai ca intr-o naratiune. Care naratiune incepe ca intr-o poveste, cu boieri si curti boieresti, cu mari proprietari de pamint si se termina cu imperialisti de azi care, punind ochii pe aurul verde, si-au spus ca pot mai mult de atit si se pot imbogati cu un total dispret fata de legile morale, cel putin.

Trebuie mai intii sa faceti cunostinta cu niste mostenitori: urmasii familiei Apostoleanu – adica Tatiana-Cecilia Apostoleanu si Gheorghe Leonida Gusii, respectiv Nestor Serban Cincu – urmasul boierului Cincu – ambele familii fiind detinatoarele unor suprafete imense de padure in Romania antebelica. Familia Apostoleanu a fost, in epoca lui Cuza, una cu foarte mare influenta – care mergea de multe ori pina la insusi domnitorul unificator, mai ales ca, sub administratia acestuia, boierul Apostoleanu avea un statut privilegiat din postura de detinator al unei averi fabuloase. Tatiana-Cecilia Apostoleanu are dreptul de mostenire peste mai mult de jumatate din averea familiei Apostoleanu, restul impartindu-se intre ceilalti doi mostenitori -Gussi si Cincu.

Chiar inaintea anului 2005, cind a inceput valul retrocedarilor, Maricel Cosor intra in contact cu mostenitorii mentionati si incepe sa-i reprezinte in rolul de procurator in instante. Atunci a luat nastere o vasta campanie de cucerire, cu o miza impresionanta: doar in judetul Vrancea, Cosor a cerut in instanta retrocedarea a nu mai putin de 10.000 de hectare de padure, aducind ca principala dovada un testament olograf, intrat ulterior sub lupa politiei din Elvetia. Intre timp insa, coroborat cu suspiciunile ridicate de testamentul dubios (pe fir a intrat si Europol), o hotarire a Tribunalului Galati il atesta pe Nestor Serban Cincu drept unic mostenitor al mosiilor detinute in trecut de celebrul boier Anton Cincu, dupa ce urmasul a contestat testamentul adus dovada de Cosor, fapt care ii scoate din ecuatie pe Tatiana-Cecilia Apostoleanu, care locuieste in Elvetia, dar si pe matematicianul Gheorghe Leonida Gussi, care are domiciliul in Bucuresti.

Cu siguranta ca acum va intrebati cine este acest Maricel Cosor si ce legaturi are. Ne-am intrebat si noi, iar citeva informatii despre acest om speram sa fie edificatoare: este patron al firmei de exploatatii forestiere Aldmar Forest SRL (mai imparte cu sotia firma Didamar Prodex SRL; fiul sau, Alexandru, detine Alcos Prodcomimpex SRL, infiintata in 2005). Este membru PD (acum PD-L) din 2004, de dupa alegeri, insa este un notoriu apropiat al baronului PSD de Vrancea Marian Oprisan. Conduce masini scumpe, luxoase, care se regasesc cite una pe membru de familie. Este domiciliat in satul Arva, comuna Brosteni, judetul Vrancea. A fost gestionar al  magazinului cooperatiei din Brosteni. Are 47 de ani si doi copii. In 1991, a intrat in afaceri de toate natiile, iar din 2000 s-a specializat in cele cu lemn. Nu a terminat liceul. Datorita felului in care isi desfasoara afacerile, a fost cercetat penal in mai multe rinduri, iar in prezent ancheta DNA in cazul sau si al instantelor din Vrancea continua. Motivul e foarte simplu: Cosor a reusit sa induplece instantele cu mutarea a peste 6.000 de hectare de padure de pe malul Siretului tocmai in munti, la Soveja, unde-i lemnul mai bun (de exploatat) si unde statul era proprietar inca din 1864.

Instantele vasluiene dorm in pace si umbla creanga prin legi

La Vaslui, cererea de retrocedare a 303 hectare de padure in numele urmasilor Apostoleanu, Gussi si Cincu a ajuns la Primaria Zapodeni via Tifesti – o comuna din Vrancea unde Cosor cistigase deja citave sute de hectare de padure. In fata cererii, cei de la Primaria Zapodeni au colaborat cu Comisia Judeteana de Fond Funciar, iar impreuna cu cei de la Ocolul Silvic Vaslui si cei de la Directia Silvica Vaslui au stabilit ca solicitarea poate fi aprobata, urmind ca 178 de hectare sa fie restituite in trupul de la Portari, iar restul – in trupuri apropiate, din moment ce unele suprafete de padure revendicate fusesera intre timp defrisate ori nu sunt in prezent libere de sarcini silvice. A aparut in ecuatie Mihai Luca – expert in geodezie, topografie si cartografie. Cel mai probabil – si in silvicultura, din moment ce, impreuna cu acesta, identifica nimic mai mult decit cea mai buna suprafata din judet: trupul de padure de la Vladia, comuna Dragomiresti, pe care o propun ca varianta de retrocedare (in dezacord cu continutul legilor din domeniu) alaturi de alte doua variante conforme legilor.

Cum era normal, Directia Silvica Vaslui si Ocolul Silvic Vaslui, laolalta cu Comisia Judeteana de Fond Funciar accepta cele doua variante conforme legii, mentinind in acelasi timp oferta de retrocedare pe vechiul amplasament. Cosor merge insa cu cele trei variante in instanta, unde, in mod ciudat, atit Judecatoria Vaslui, cit si Tribunalul Vaslui dau cistig de cauza celui care intre timp incepuse deja sa fie anchetat de DNA pe o speta identica din judetele vecine si propun retrocedarea direct in a treia varianta. Adica cea mai avantajoasa pentru Cosor. Recursul formulat de Directia Silvica a fost considerat ca neintemeiat la Tribunal, insa acest lucru s-a intimplat abia dupa cinci aminari succesive ale termenului de pronuntare. Nici contestatia in anulare formulata de Directia Silvica Vaslui si Comisia Judeteana de Fond Funciar nu a fost luata in considerare, fiind respinsa, astfel ca un mod de a cistiga procesele in functie de locul in care e lemnul mai valoros – metoda patentata in Galati si Vrancea – a dat roade pentru Cosor si la Vaslui. In cazul de fata, diferenta de masa lemnoasa dintre amplasamentul legal al suprafetei pe care trebuie sa se reinstituie proprietatea si cel aprobat lui Cosor de instantele din Vaslui este de aproape 40.000 de metri cubi, adica nu mai putin de 700.000 de euro! Sa mai spunem ca suprafata de padure de la Belzeni (Vladia) a apartinut statului cam de la infiintarea lui? Intr-un mod ridicol, Judecatoria Vaslui s-a pronuntat in dosarul 1366/333/2007, la data de 31 martie 2008, in favoarea procuratorului afacerist "rechin" padurar Cosor, facind trimiteri la articolul 1 din Primul Protocol aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, ca si cum cineva (in afara lui Cosor) s-ar fi opus retrocedarii pe vechiul amplasament.

Instantele vasluiene dorm?

Nasol pentru instantele de judecata din judet este ca, pina sa se pronunte definitiv si irevocabil, adica pe 3 iunie 2009, Curtea Constitutionala anuleaza, prin decizia 652 din 28 aprilie 2009, toate procesele in care Cosor a reusit stramutarea suprafetelor de padure dupa bunul sau plac si interesul financiar. Mai exact, Curtea Constitutionala, intervenind direct asupra deciziilor luate la Tribunalul Vrancea, admite exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor articolului 24 – alin. 1 si 3 din Legea nr. 1/2000 – exceptie ridicata de Regia Nationala a Padurilor. Este vorba chiar despre acele dispozitii aduse in discutie in fata instantelor din Vaslui de catre Cosor si care fac referire la dreptul fostilor proprietari de a opta pentru atribuirea unei suprafete echivalente din fondul forestier proprietate de stat, lucru care oricum contravenea flagrant articolului 136, alin. 2, din Constitutie, care consacra principiul potrivit caruia proprietatea publica este garantata si ocrotita prin lege – un motiv suficient oricarui legiuitor de a sustine optiunea reconstituirii dreptului de proprietate pe vechile amplasamente. Pina la pronuntarea Curtii Constitutionale, legea mai oferea insa portite prin care fostii proprietari puteau opta pentru atribuirea unei suprafete echivalente din fondul forestier al statului, dar numai pe terenuri situate in apropierea vechiului amplasament. Motivind ca fostul proprietar, oricare ar fi el, se bucura de o protectie sporita a proprietatii sale, pe cind statul, din patrimoniul caruia se realizeaza restituirea, poate suferi o semnificativa pierdere patrimoniala, Curtea Constitutionala inchide, la 28 aprilie 2009, portitele legislative folosite de Cosor pentru a pune mina pe cele mai bune paduri in vederea exploatarii.

Se pare insa ca decizia Curtii Constitutionale de a modifica articolele cu pricina nu a fost auzita si la Vaslui, unde Tribunalul se pronunta totusi definitiv si irevocabil in favoarea lui Cosor, la 3 iunie 2009. Astfel incit nu putem face altceva decit sa devenim foarte suspiciosi: cum se face ca un act al Curtii Constitutionale in baza caruia Cosor a pierdut cele 6.000 de hectare de padure mutate abuziv de pe malul Siretului in Muntii Vrancei nu a fost luat in seama la Vaslui, la ultimul termen de pronuntare, mai ales ca, fiind anchetat de DNA pe o speta identica, prezenta lui Cosor intr-un dosar impunea o minima prudenta (mai ales ca se suspecteaza stimularea financiara a instantelor din Vrancea)? Cum se face ca instantele din Vaslui au fost pacalite de Cosor intocmai precum cele din Vrancea? Cum se face ca decizia Tribunalului Galati cu privire la dreptul de mostenire al lui Nestor Serban Cincu nu a fost auzita si la Vaslui? Cum se face ca, in continuare, in sistemul legislativ roman nu stie stinga ce face dreapta?

Sursa: Obiectiv de Vaslui