Doua treimi, noi – o treime ei

Duminica, vreme de mai bine de o ora, duelul dintre Politehnica si Steaua nu a tradus pe teren raportul economic dintre cele doua formatii, situat pe undeva pe la scara 1 la 5. Excelent capacitati, bine asezati in teren, fotbalistii ieseni au anulat sensibilul decalaj matematic existent fata de adversar, reusind sa joace de la egal la egal cu galonata Steaua. .

Pe linga surprinzatorul iures din start (care a generat avantajul ce-ti limpezeste jocul), principalul element care a dus la prezenta echilibrului a fost organizarea defensiva atenta a gazdelor. Securizind zona centrala mediana, prin impingerea consistenta a lui Naidin (lucru ce l-a silit pe Ovidiu Petre sa nu poata deveni omul in plus pe moment de constructie stelista), jucind cu Ilie drept "maturator" al zonei aflata in fata defensivei (fapt ce l-a incomodat vizibil pe Plesan) dar si plasindu-l surprinzator pe Bersnjak in coasta lui Dica, antrenorul iesenilor, Ionut Popa, a creat fundasilor sai confortul concentrarii aproape exclusive asupra duelurilor logice: fundasii laterali contra mijlocasilor de banda si stoperii contra virfului, cu dublajele de rigoare. Si, fara a avea presiunea aparitiilor adversarilor din linia a doua (sa nu mai vorbim de fundasii stelisti, precauti datorita vitezistilor Cristea, Sfirlea si Bilba), aparatorii ieseni si-au facut datoria, rarele momente in care Branet a avut emotii aparind un urma unor faze fixe.

Increderea capatata dupa jocul primei reprize a dus la gestionarea eficienta chiar si a celui mai delicat moment al meciului, egalarea, aparuta intr-unul dintre putinele situatii de scurtcircuit defensiv. Acel moment nu a descumpanit gazdele,  desi golurile primite in start de repriza taie, de regula, suflul. Iasul insa a reactionat imediat, trecind repede in avantaj.

Egalarea a generat o reactie rapida a oaspetilor, care au aratat abia in ultima jumatate de ora de ce au pretentii europene. Riscind mai mult in joc (desi, din punct de vedere al schimbarilor, Lacatus a dat doar un semnal de "inainte" prin introducerea lui Dayro  Moreno in locul lui Plesan, celelalte inlocuiri fiind post pe post, ultima, culmea, fiind efectuata in defensiva), cu aparitii mai decise din linia a doua, cu schimbari de locuri ce au pus pe picior gresit defensiva moldava, Steaua a dominat finalul, creindu-si cinci ocazii importante. Principalul vinovat de raminerea punctelor in Copou a fost, in primul rind, Branet, care a avut citeva momente de maxima inspiratie.

Daca euforia victoriei de dupa meci a fost fireasca, pentru a nu reveni repede in zona granitei fierbinti a clasamentului, Poli trebuie sa uite repede victoria mare cu Steaua, fiindca la usa bat doua partide poate mai importante decit cea de duminica, la Buzau si cu Ceahlaul.

Poli – catalog

Branet (8) – chiar daca a luat golul pe coltul scurt, a iesit in evidenta prin siguranta interventiilor aeriene si prin minimum doua interventii de mare efect, in dueluri "unu la unu" in careul propriu.

Homei (6) – a avut ceva dificultati in duelurile directe cu Mendoza.

Onut (7,5) – multe interventii fericite in defensiva, a inscris golul decisiv.

L. Munteanu (7) – pare renascut pe postul de stoper.

Pecnik (6,5) – determinat, agresiv.

Ad. Ilie (7) – travaliu impresionant.

Cristea (7,5) – a fost la originea ambelor goluri iesene.

Bersnjak (6,5) – muncitor, exact.

Naidin (7) – a avut citeva momente in care a demonstrat ca tehnicitatea nu a fost doar apanajul stelistilor.

Sfirlea (6,5) – exemplu de daruire.

Bilba (6) – singur intre Goian si Ghionea nu putea altceva decit sa hartuiasca.

Palimaru, Ciobanu si Miclea au intrat pe final.