FIFA mai are de lucru

Titlul dat de cotidianul nostru la cronica meciului Olanda – Italia, "Italia impotriva tuturor", nu este intimplator. "Squadra azzurra" a cistigat impotriva specialistilor, a publicului, ocean portocaliu inundind "Amsterdam ArenA", a unui arbitraj care, fara a face prea multe valuri, a acordat extrem de usor un penalty gazdelor, pe linga alte mici gingasii neesentiale, in fine, impotriva tuturor anticiparilor. Italia a mai cistigat, insa, chiar impotriva tendintelor actuale din fotbalul mondial, care vor sa trimita la index jocul ultradefensiv, in favoarea mariei-sale golului. Confruntarea dintre cea mai buna aparare si cel mai bun atac de la Euro 2000, ar fi trebuit, logic, sa se incheie in favoarea ofensivei neconditionate. FIFA si UEFA au dorit cu ardoare asa ceva. Nu neaparat victoria Olandei contra azzurrilor, ci a atacului asupra apararii. Din ce in ce mai mult, organismele internationale au intervenit, mai intii cu bisturiul si apoi cu toporul, in disputa seculara dintre atacantul percutant si aparatorul incruntat. Henturile intentionate in careu se sanctioneaza cu cartonas rosu, a inceput o adevarata campanie impotriva simularilor, a impingerilor discrete in careu, alta data tolerate, se dau recomandari ca fazele suspecte de ofsaid sa fie judecate in sensul favorizarii marcarii golului, jocul tactic al portarului a fost limitat la singe: totul pentru ca disputa atacant-aparator sa fie cit mai dezechilibrata in favoarea primului. Un handicap, poate nedrept, dar cu serioase ratiuni pentru.
O comparatie cu aceleasi penultime faze de la Euro ’96, ne ajuta sa intelegem aceasta ofensiva debordanta asupra bietului fundas. Atunci, in Anglia, in sase meciuri din sferturi si semifinale, s-au inscris sase goluri (jumatate din ele, intr-un singur joc, Germania – Croatia); patru partide s-au decis la lovituri de la 11 m, in trei dintre acestea neinscriindu-se deloc in 120 de minute de joc. Si la alte mari competitii, nu numai pe continentul nostru, s-au intimplat fenomene similare. FIFA a trebuit sa intervina, si nu numai pentru a mari spectaculozitatea jocului de fotbal, dar si de a restringe aria meciurilor incheiate dupa "loterii" nedrepte. Modificarile de regulament aparute in lant pentru a favoriza inscrierea de goluri, au dus si la modificari tactice, abordarile ultra-defensive, gen "lacate" si "betoane" fiind, practic, trecute la index. Rezultatele s-au vazut si la Euro 2000: in cele sase partide, s-au inscris acum 13 goluri, doua meciuri au necesitat prelungiri, doar unul ajungind la ruleta penaltiurilor de departajare.
S-a cautat si s-a reusit, in mare parte, uciderea jocului ultradefensiv, inchis ermetic.
Reusita ar fi fost integrala, daca n-ar fi existat pe lume "squadra azzurra". Intepati cu o eliminare timpurile, plezniti cu doua lovituri de pedeapsa, italienii s-au incruntat si au invins impotriva tuturor. FIFA mai are de lucru la regulamente! (Nicolae GRECU)