Caută 
Pelerinii au călcat pe urmele Sfintei Parascheva într-o procesiune care a durat o oră (GALERII FOTO)
4 MIN
Pelerinii stau adunaţi ca bobocii de raţă. Se-ncălzesc unii pe alţii, se-mping unii în alţii şi ajung să nu se mai deosebească unii de alţii. Miile de oameni care au pornit pe urmele alaiului de preoţi respiră la unison. Masa credincioşilor se mişcă molcom, fără ca picioarele să le mai atingă, aproape, pământul. Şi cântă. Cântă atât de puternic că vocile lor scot oamenii din casă, îi cheamă la geam, acoperind inclusiv maşina cu boxe care şerpuia în mijocul alaiului. Femei care îşi strâng boccelele la piept, bărbaţi care poartă copii pe umeri şi familii care formează lanţuri umane îşi fac loc pe poarta mănăstirii. Se îndreaptă, cu paşi mici, în spatele unui sobor de câteva zeci de preoţi şi de tineri care poartă cu mândrie veşmintele populare româneşti.
„Aproape de Sfântă ne-am simţit împăraţi“
Vineri seară, de la ora 19.00, raclele cu moaştele Sfintei Parascheva şi ale Sfântului Simeon au traversat Bulevardul Ştefan cel Mare, peste pietonalul umbrit până odinioară de teii falnici ai Iaşului. Au urmat, ca în fiecare an, Drumul Sfinţilor, iar procesiunea a strâns laolaltă pelerini din toată ţara veniţi să-şi lase păcatele la picioarele baldachinului pe care va fi aşeazată şi în acest sfârşit de săptămână Sfânta Parascheva. Cele câteva mii de oameni au luminat centrul Iaşului, pentru mai bine de-o oră, cu lumânările peste care şi-au împreunat mâinile a rugăciune şi cu spovedaniile lor tăcute. Pentru că pelerinii ce nu cântau, îşi lăsau păcatele, unul câte unul, în faţa Teatrului Naţional, al Operei ieşene, al Filarmonicii. Constantin şi Elena sunt ieşeni get-beget care vin la Sfântă de când îşi aduc aminte. Chiar dacă sunt trecuţi bine de cea de-a doua tinereţe, îmi spun că n-au lipsit niciodată. Nici de la procesiune, nici de la coadă. Chiar dacă vin şi-n timpul anului, în cât mai multe duminici, la Mitropolia din sânul cetăţii Iaşilor. Constantin şi Elena s-au tot întors, în fiecare an, până când şi-au dat seama că Sfânta le-a devenit duhovnic şi vin să vorbească cu ea în cele peste 12 ore pe care le petrec, cu scăunelul de lemn la subraţ, încolonaţi pe străduţele care coboară de la Mitropolie spre Bahlui. „Stând atât de aproape de ea ne-am simţit împăraţi.“ Bătrâneii vorbesc şoptit, de teamă parcă să nu-ntrerupă vacarmul brownian care se-ncolătăcea în jurul lor.
Uşuraţi de păcate
Cu cât coloana avansa spre spatele Halei Centrale, cu atât cântecele erau mai puternice, dar liniştea părea că se instalează asupra cartierului. Indienii care invocau ploaia din faţa mall-ului Moldova şi-au oprit incantarea. Târgul de pielărie şi blănuri din spatele Halei, care încă mai era deschis, şi-a domolit vacarmul. Iar coloana de oameni cărora părea că devine tot mai mare, cotind în dreptul Bisericii Armeneşti înapoi spre bulevard. Tuturor li se desprinde de pe buze Troparul Sfintei Cuvioase Parascheva de parcă l-ar fi rostit de-o viaţă. „Întru tine, Maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, ca luând Crucea, ai urmat lui Hristos şi, lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte de suflet, de lucrul cel nemuritor“.
Iar în urma Sfintei, toţi pelerinii care cer iertare par c-o primesc. Senini, luminoşi, feţele le sunt brăzdate de zâmbete şi ochii le strălucesc. Chiar şi mai marii oraşului, protejaţi de un cordon uman format din jandarmi, păşesc parcă mai uşor cu bărbia sus în urma Înalt Prea Sfinţitului Teofan. Iar când clopotele bisericii au anunţat începutul slujbei la jumătate de oră după 8, pelerinii care nu au mai încăput în curtea Mitropoliei s-au reîntors la coadă, care s-a lungit iar pentru mai bine de doi kilometri.
