„De cele mai multe ori, imaginea este punctul meu de pornire pentru un text”

Unul dintre capitolele romanului Kasa poporului se intituleaza "Strigatul". V-a inspirat in vreun fel celebrul tablou, cu acelasi nume, al lui Edvard Munch?

Capitolul "Strigatul" trebuia initial sa fie o carte separata (poate va fi, nu stiu inca)… Evident, putem vorbi despre transpunerea in scris a tabloului lui Munch, sau transpunerea in pinza a unui text sau, de ce nu, transpunerea in sculptura a unui poem. Am pomenit numele lui Munch in capitolul "Strigatul", pentru cei care nu ar fi facut conexiunea de la sine si pentru a accentua efectul "vizual – textual". Venind din pictura, fiindca m-am dezvoltat la inceput ca pictor, de cele mai multe ori imaginea este punctul meu de pornire pentru un text. Iar procesul scriiturii este, la rindul sau, pentru mine un generator de imagini. Asa lucrurile se sustin reciproc si ma ajuta sa ies mai usor din anumite incurcaturi, cind nu gasesc o rezolvare sau alta in text. In cele din urma, "Strigatul" este un capitol prin care am accentuat neputinta noastra de a mai spune ceva in anumite situatii. Neputinta de a mai gasi vreo explicatie, de a gasi rostul, sau forta pentru a continua… Cu alte cuvinte, este vorba despre paroxistica izbucnire de revolta in fata nebuniei existentiale.

In Insuportabila usuratate a fiintei, Milan Kundera, citindu-l pe "Marele Maestru al gnozei din secolul al doilea", Valentin, care spunea ca Iisus "minca, bea, dar nu defeca", ajunge la concluzia: "cacatul e o problema teologica mai dificila decit raul". Este "fecalosofia" doar o parodie a "filosofiei comuniste"?

Capitolul "Fecalosofia" nu este o parodie a filosofiei comuniste, este o parodie a filosofiei in general, fiindca eu pornesc de la acel "invirtit in jurul cozii" pe care il adoram si il practicam cu "dibacie" chiar daca intelegem ca nu duce nicaieri. De fapt, anume "nicaieri-ul" este ceea ce ne provoaca la un demers nesfirsit in cautarea nesfirsirii. Cit n-ar parea de contradictoriu, am scris "fecalosofia" din dragoste pentru filosofie. Am incercat sa atrag atentia asupra impotmolirii in terminologie, asupra capcanelor dialectice, asupra placerii perverse de a parea cit mai sofisticat, de a etala o inteligenta pretioasa, de a gindi cu efect, de a lasa o impresie stralucitoare – "vicii" atit de raspindite in lumea intelectualilor.

Ce se mai intimpla pe Planeta Moldova?

Planeta Moldova este in "pauza de fermentare" momentan, fiindca m-am concentrat pe "scriitura" in ultima vreme. Dar ceea ce este important, am terminat de curind, impreuna cu Florin Braghis, lucrul la o carte Planeta Moldova, o "tentativa de roman" dupa cum am etichetat-o, cu titlul provizoriu Necrotitanium. Va fi o bomba de absurd si nebunie, fiindca a pornit dintr-o explozie de inspiratie, iar noi am ajuns la stari modificate de constiinta de la atita ris. Necrotitanium este povestea unei "babute" sinistre care conduce lumea din umbra (la propriu). Babuta noastra mai urmareste sa-l detroneze pe Diavol si s-o ingenuncheze (la propriu) pe Moarte. Pentru aceasta, ea cumpara toate cimitirele din lume ca sa conecteze creierele moarte intr-o retea complexa (gen Internet), pentru a descifra codul interfonului de la Portile Iadului. Babuta detine cel mai tare club underground din lume, frecventat "bineinteles" de Edgar Poe. Mai mult de atit nu avem voie sa destainuim.