Idei pe contrasens: „Accidentul” TVR

Ce n-a functionat, cum s-a ajuns aici, unde "s-a rupt lantul de iubire" dintre "prima televiziune din viata ta" (cum suna un slogan mai vechi al TVR) si public n-ar trebui sa fie un mare mister. De fapt, e greu de conceput ca s-a putut intimpla un asemenea accident, relevant, fara doar si poate, la scara istoriei media de dupa 1989.

De la Televiziunea Romana Libera la Televiziunea lui Elwis Saftoiu au trecut mai bine de doua decenii. La conducere s-au perindat mai multe personaje, in foarte putine dintre cazuri presedintele director general ducindu-si mandatul cu care a fost investit de Parlament la bun final. Din pacate, istoria TVR se confunda cu agitata istorie a scenei noastre politice, plina de neprevazut, de "lovituri" sub centura sau parlamentare, de isterie si nepasare.

Fiecare viitoare putere a clamat, din opozitie, nevoia de a depolitiza o institutie media fundamentala a tarii. Toti si-au dorit, la nivel declarativ, ca "Telejurnalul" sa fie ca la BBC, iar nu ca la Gazeta de Perete a Palatului Victoria, Cotroceni etc. Nimeni n-a izbutit. Din doua motive: tentatia de a controla mesajul propagat de (altadata) un vehicul media de neconcurat (mai ales gratie transmisiei terestre) si deoarece s-au gasit tot timpul in TVR (nu multi) jurnalisti dispusi sa adopte dictonul "capul plecat sabia nu-l taie".

In vreme ce marea majoritate a angajatilor TVR si-au vazut de proiectele pentru care primeau, pe linga recunoasterea publicului, premii peste premii la concursurile de specialitate, o minoritate, strins unita in jurul diferitelor nuclee de conducere, a avut o cu totul si cu totul alta agenda: satisfacerea orgoliilor si intereselor de imagine ale potentatilor zilei.

De la "fata bine intentionata" de care pomenea Adrian Nastase in celebrele stenograme de la PSD din 2004 si pina la moderatorii agreati pentru lungile si desele talk-monologuri televizate ale presedintelui Basescu de mai an, peisajul a fost la fel de trist.

Odata cu aparitia televiziunii prin cablu sau prin satelit si la sate, intr-un peisaj concurential acerb, TVR a inceput incet, dar sigur sa dispara din atentia privitorilor. Un Etno TV sau chiar Taraf sint mai prizate la tara acum decit Stirile TVR, dupa cum inventivitatea in materie de divertisment a "lucratorilor" din TVR s-a transferat, la cel mai inalt nivel, catre televiziunile private concurente. Toate marile statii TV nationale lucreaza cu oameni scoliti in televiziunea publica. Au luat din TVR "caimacul", cum s-ar spune.

De profesionistii programelor culturale nu s-a atins nimeni cu nici o oferta, insa. Acestia au continuat sa produca documentare, emisiuni si sa isi respecte nisa. TVR Cultural, cu toate defectele sale, a fost o astfel de oaza pentru acestia. Ca TVR 2 Cultural nu va fi deloc aceeasi Marie cu alta palarie e evident acum, dupa ce jurnalistul Catalin Tolontan ne-a dezvaluit pe cine are in vedere domnul Elwis pentru a ocupa sefia posturilor publice: "Corneliu Calota, profil de servicii secrete, apropiat al lui Melescanu, pafarist al jurnalisticii, dupa expresia mai veche a lui Petre Barbu din «Adevarul», are mari sanse sa ocupe functia de director al TVR1".

Cind auzi Corneliu Calota, te astepti sa rasara direct in direct si Cornelius Rosiianu, Nicolae Melinescu sau, de ce nu, Marina Almasan. Asadar, "lucratorii din domeniul gospodariei comunale sint chemati sa asigure securitatea deplina a instalatiilor de aprovizionare cu apa potabila si apa industriala. Reinnoim apelul adresat populatiei de a folosi apa pentru baut numai dupa ce s-au luat masurile igienice corespunzatoare" (Cornelius Rosiianu, la TVR, decembrie ‘89).

Pornit sa "reformeze" TVR-ul, domnul Saftoiu are acum "sansa" de a ingropa pe vecie o institutie, repet, vitala in peisajul media de la noi.