Riscul: inca o mostra de cultura oficiala

Diletantismul si improvizatia ar fi la ele acasa daca autoritatile locale din orasul X s-ar ambitiona sa fie "capitala culturala a tarii" fara sa aiba, de fapt, cu ce. Ar iesi o "Cintarea Romaniei" de toata frumusetea.  Sa spunem lucrurilor pe nume: Cluj, Iasi, Timisoara, Sibiu si alte citeva orase ar putea sustine un astfel de program, dar – ca sa luam citeva capitale de judet – Calarasi, Tulcea, Slobozia, Zalau ori Tirgoviste nu. Daca vrem sa "descentralizam" cultura, un asemenea proces trebuie sa se desfasoare permanent, nu "prin rotatie" in cite un oras.

Ar fi mai util sa fie sprijinite acele initiative culturale "din provincie" care deja s-au impus, au prestigiu si "cota". Nu sint deloc putine, dar daca facem un inventar, observam ca – de la Editura Polirom din Iasi la Festivalul de Film "Transilvania" din Cluj, de la Festivalul de Jazz de la Garina la cel de teatru de la Sibiu etc., etc. – ele sint rodul initiativelor locale (de cele mai multe ori, private), fara vreo contributie de la Ministerul Culturii. Din fericire. Caci "cultura de stat" e atit de birocratizata, reglementarile in materie de finantare a culturii din bani publici sint atit de constringatoare, incit unde pune Ministerul Culturii mina, risca sa iasa prost. Ar fi mult mai util daca ministerul s-ar ocupa de altceva: de exemplu, de simplificarea legislatiei, de de-birocratizare, de elaborarea unor politici culturale clare pe termen lung. Toate acestea ar ajuta foarte mult dezvoltarea proiectelor si institutiilor culturale locale, astfel incit diverse orase din tara ar deveni "capitale culturale" permanente, fiecare intr-un domeniu sau altul, in functie de resursele culturale pe care le are. Cred ca ar trebui sa ne indepartam de modelul centralizat francez in materie de cultura (Franta insasi face asta de ceva vreme) si sa ne uitam mai atent la modul in care functioneaza lucrurile in Germania sau Italia. In Italia, de pilda, cel mai important tirg de carte e la Torino, cel mai bun teatru de opera la Milano, cel mai interesant festival de muzica clasica la Florenta etc., etc. Fiecare oras contribuie, an de an, prin anumite evenimente, la peisajul cultural national. "Capitala culturala italiana" nu exista, de fapt. Cum nu exista nici cea germana.

Asa incit, in ciuda aparentelor, ideea unei capitale culturale "prin rotatie" risca sa nu creeze altceva decit inca o mostra de cultura oficiala, facuta pentru ca "asa s-a hotarit la centru" ori din ambitul vreunor politicieni locali. E mai bine sa lasam initiativele culturale locale sa se dezvolte natural, organic, in functie de priceperea, talentul si dorinta celor care au ceva de spus. Mai simplu spus, decit sa dam 5 milioane de euro pe "ceva" care trebuie inventat de acum inainte, copiind stingaci modelul capitalei culturale europene, mai bine ii dam celor care stiu deja la ce si cum sa-i foloseasca.