„Wall-E” e baza

Se facea ca pe o planeta Pamint ajunsa o imensa lada de gunoi, un singur robotel ruginit face cita curatenie se mai poate face, urmat la pas de prietenul sau, o insecta care se comporta ca un catel. Intr-o buna zi, in praful si mizeria de pe pamint apare o "femeie" de care robotelul se indragosteste la prima vedere.

"Femeia" arata ca o extraterestra cu ochi oblici, periculosi, dar pe cit e de sexy si de lucioasa pe atit e de dura. Te trosneste de nu te vezi. Ea, Eva, e "practic" o sonda spatiala trimisa in recunoastere de pe o statie spatiala plina de paminteni umflati de trai bun.

Dupa atitea odisee ale distrugerii, filmul lui Andrew Stanton vine cu o soteriologie optimista. Viata de pe Pamint e salvata nu de doua fiinte, ci de doua creatii ale tehnicii. Una mai demodata, care aduce din zilele bune de altadata bun-simt, omenie, sentimentalism si curaj, pe cind cealalta, copilul vremurilor sale, actioneaza pe ceas si nu se pierde in amanunte. Cei doi fac pereche buna, mobilizindu-i si pe umflatii paminteni in trening sa revina din spatiu si sa repopuleze Pamintul.

E atit de linistitor sa vezi un film in a carui prima jumatate nici nu se vorbeste… Wall-E oricum nu spune decit "Eee-va", intr-un mod inimitabil. Nu mai amintesc de E.T. si de cit de firesc te trimite Wall-E la el. Fiecare se va gindi singur.

Alte oale ciobite

Celalalte filme iesite in aceasta perioada pe ecranele din Romania nu merita atentia. Filmul maghiar Dolina, coprodus de MediaPro Pictures, e o ecranizare dupa Adam Bodor care ar fi facut poate o mult mai buna impresie acum 30 de ani, cind toata lumea era topita dupa parabole, metafore si limbaj alegoric suprapus peste teme grele ca totalitarismul sau tranzitia de la totalitarism la ce-o fi. Filmul lui Zoltan Kamondi, in care apar in roluri secundare si Ioana Abur, Coca Bloos si Constantin Cotimanis, e atit de greu incit nu-l poti citi de la o secventa la alta. Faptul ca e foarte bine filmat nu-l face mai digerabil sau mai usor de descifrat. Totul e atit de teatral si atit de studiat pe cit e de gol de sens. De mult n-am mai fost la un film la care sa bitii atita din picioare asteptind sa se termine. Drept pedeapsa, nici nu se termina prea usor.

Oaia albastra a familiei este un film independent, care iti aminteste acest lucru la fiecare secventa. Ca si Dolina, e tributar genului caruia i se inchina, cu alte cuvinte foloseste cliseele care se cuvin. Exista insa mult potential in multe secvente, pentru ca regizorul scenarist are o vaga idee despre ce vrea, interpretarile sint bune, iar replicile au de multe ori haz. Insa filmul nu prea are substanta si nici consistenta, si asa cum incepe asa se si termina – in aer, indecis (sau gasind in indecizie o virtute). Chestia aia albastra si mare in care se costumeaza eroul ca sa imparta fluturasi o fi haioasa, o fi dind multe cadre frumoase, dar e de atitea ori filmata din toate unghiurile incit ai tot timpul din lume sa-ti imaginezi ca ar fi dat mult mai bine intr-un videoclip.

In fine, Nu ne lua in seama e un film italian, dar tot independent si tot subjugat genului. Dar daca in Little Miss Sunshine, ciudateniile oamenilor obisnuiti iti deveneau simpatice si te faceau sa rizi empatic, in filmul lui Gianni Zanasi nu prea te amuza nimic, iar gaselnitele "ciudatele" ca fabrica de dulceata iti par trucuri ieftine. La fel, folosirea delfinilor pe post de metafora pentru un mod de viata sincer. Personajele n-au nimic care sa ti le faca simpatice, desi actorii n-ar fi antipatici. Nu stiu cit de sincer a fost regizorul cu ce a vrut sa faca, insa produsul nici nu pare sa-si doreasca prea mult sa fie vindut.

Wall-E. Regia: Andrew Stanton. Voci: Ben Burtt, Elissa Knight, Jeff Garlin Dolina. Regia: Zoltan Kamondi. Cu: Adriano Giannini, Piroska Molnar, Ioana Abur

Oaia albastra a familiei/Kabluey. Regia: de Scott Pendergast. Cu: Scott Pendergast, Lisa Kudrow, Christine Taylor

Nu ne lua in seama/Non pensarci. Regia: Gianni Zanasi. Cu: Valerio Mastandrea, Anita Caprioli, Caterina Murino