Zilele literaturii romane in capitala Republicii Moldova: Obsesii comune la Chisinau

Saptamina trecuta, cind ma pregateam de plecarea la Chisinau, incercam sa-mi amintesc cum a fost in urma cu sapte ani, cind am ajuns prima data acolo (2003, an electoral). Amintirile mele erau vagi – si nu s-au imbunatatit intre timp -, asta poate si pentru ca trei zile, cit am stat atunci, nu am iesit din hotel decit pentru niste pauze minuscule cit sa-mi achizitionez munitia "Bucuria", seminarul la care eram desfasurindu-se de dimineata pina seara tirziu. Asa ca tot ce-mi aminteam de atunci erau intimplarile teribile prin care treceau jurnalistii locali: cum erau cenzurati, uneori si batuti, cum in sate nu ajungeau decit ziarele gratuite ale comunistilor, cum nu puteau sa se faca auziti.

Intre timp, cel putin la suprafata, lucrurile par a se fi schimbat. Pe drumul dinspre aeroport spre oras se succed bannere cu "Moldova, patria mea" si cu "In Uniunea Europeana pentru un trai decent", iar in centru poti afla de pe bannere asemanatoare ca orasul se pregateste sa devina capitala culturala europeana in 2025. Au aparut apartamentele de lux in noi cartiere rezidentiale, strecurate, ca si la noi, printre blocurile vechi si degradate. A inceput condamnarea oficiala a comunismului – la un an de la "revolutia twitter" – sub o comisie asemanatoare Comisiei Tismaneanu, "Comisia pentru studierea si aprecierea regimului totalitar in Republica Moldova", se asteapta ca "secera si ciocanul" sa fie interzise, iar asta deja creeaza panica in rindul Partidului Comunist (vezi presa de la inceputul saptaminii, imediat dupa vizita lui Tismaneanu acolo). Sorin Ovidiu Vintu a ajuns pe piata mass-media cu Publika TV, in prezent, alaturi de Jurnal TV, cel mai in voga post de limba romana. Nu e cazul sa mai spun ca peste tot vezi reclame la Publika TV, toate legindu-se de evenimentele din aprilie anul trecut si de manipularea lor. Tinind cont insa de contributia semnificativa a trustului lui Vintu la degradarea presei romanesti, lansarea Publika nu mi se pare neaparat o stire buna.

"Lecturile urbane" au strins in jur de 40 de persoane

Intr-o dimineata, la micul dejun, chelnerul imi atrage atentia asupra unei emisiuni de la Jurnal TV, postul concurent, intrebindu-ma, ironic, cum mi se par "circotasii nostri", adaugind imediat ca "nici nu se compara" cu originalii lor, de la Prima TV. Omul facuse Politehnica la Bucuresti, unde locuise vreo sapte ani, iar acum, desi servea masa la un hotel, era fericit ca se afla in Chisinau, departe de aglomeratia si poluarea din Bucuresti. M-am uitat mai cu atentie la "circotasii" lor si asa l-am descoperit cu (aproape) uimire pe Constantin Cheianu. Il vazusem cu doar citeva ore inainte, seara, la discutia din cadrul Zilelor Literaturii Romane la Chisinau. Alaturi de Iulian Ciocan, Dan Lungu, Eugen Negrici si Vitalie Ciobanu, Constantin Cheianu vorbise despre "literatura romana in tranzitie". Pentru cei care nu-mi inteleg uimirea, Cheianu este un scriitor catchy, un bun dramaturg, un editorialist si autor de comentarii acide. Nu stiu cum sa interpretez aceasta noua ipostaza a sa. Poate ca nici nu trebuie interpretata, incerc doar sa-mi dau seama daca oamenii care il vad pe Cheianu mistocarindu-i pe politicieni – din cite am inteles, emisiunea respectiva nu este tocmai o cronica a circotasilor, ci mai degraba o satirizare a vietii politice autohtone – stiu si ce scriitor bun este acesta. Interesant ar fi sa aflu ca Jurnal TV exact pe notorietatea de scriitor a lui Cheianu ar fi mizat. Nu m-am lamurit insa daca literatura mai are prestigiul ei in Basarabia, dar daca il mai are, atunci e de aflat secretul. Desi nu este poate foarte relevant, trebuie sa spun aici ca "lecturile urbane", "francizate" la Chisinau cu ocazia Zilelor Literaturii Romane, au strins in jur de 40 de persoane, care au citit in Parcul Central in ciuda ploii si spre marea bucurie a presei. De mult nu cred ca am mai vazut la un eveniment literar atita concentratie de microfoane, reporteri, camere de luat vederi, aparate foto. Si in general Zilele… mi s-au parut a fi foarte mediatizate.

Interventiile scriitorilor, transmise pe platforma privesc.eu

De cind m-am intors de la Chisinau, toata lumea ma intreaba cum a fost. Parca niciodata oamenii nu au fost atit de curiosi ca dupa lectura aceasta. Ei, bine, spre dezamagirea multora, nu prea stiu cum sa raspund la aceasta intrebare. Personal, nu am simtit nici un fel de empatie din partea publicului si de aici ezitarea mea. Public insa a fost, acesta este un lucru cert. Mai mult, la Libraria Centrala, unde au avut loc lansari si discutii – cu Varujan Vosganian, Doina Rusti si Dan Lungu, Eugen Negrici, in ordinea aparitiei -, oamenii au rezistat chiar si o ora si jumatate in picioare, fara sa-si piarda rabdarea si fara sa se foiasca. Un semn bun, ca nimeni nu venise din politete, ci chiar dintr-un interes real. S-au vindut si cartile autorilor prezenti, chiar daca acestea ajung la Chisinau mai mult la ocazii, asa cum a fost acum. Nici lecturile din sala de la etaj a restaurantului Passepartout nu au dus lipsa de public, dimpotriva. Mai mult, toate aceste interventii live ale scriitorilor de o parte si de alta a Prutului au fost transmise pe o platforma, privesc.eu, unde au fost de altfel si arhivate. Inarmati-va cu putina rabdare si le veti gasi pe toate, integral, la pachet cu comentariile utilizatorilor.

Cit priveste conferinta sustinuta de Eugen Negrici la Facultatea de Istorie si Filosofie, aceasta ar putea duce la un proiect cit se poate de comun si de concret: un institut care s-ar ocupa de cercetarea literaturilor europene sub regimuri totalitare, asa cum a anuntat, in premiera, Negrici la Chisinau.

O relatie se construieste in timp

Inteleg ca a fost o problema cu denumirea acestui mic festival, "Zilele Literaturii Romane la Chisinau". In ultima seara, cea de poezie, dupa lectura, printre felicitarile adresate organizatorilor, scriitoarea Irina Nechit si-a manifestat speranta ca la urmatoarea editie festivalul va avea o alta denumire. Recunosc ca nu am inteles pe moment. A trebuit sa caut pe net lamuriri. Unii, am vazut, vorbesc de "poduri de carti", in timp ce altii comenteaza ca e improbabil sa spui, exemplu pe care il da chiar Irina, "zilele literaturii franceze la Lyon" si ca, de fapt, denumirea aceasta ar sustine separatismul si diferentele dintre cele doua culturi. Probabil dreptatea este si de o parte, si de cealalta.

Chiar daca ma trezesc strimbind din nas la un anumit tip de romantism, cu poduri de flori sau de carti intre cele doua maluri ale Prutului, pina si acesta este de inteles intre anumite limite. "Din experienta mea, marea problema a acestei relatii vine in primul rind din necunoastere, din ignoranta si indiferenta fata de celalalt, din lipsa totala de curiozitate si de dorinta de a-l intelege si cunoaste pe celalalt", scria Vasile Ernu, initiatorul Zilelor Literaturii Romane la Chisinau, in argumentul sau-manifest, referindu-se la relatiile culturale intre Romania si Republica Moldova. Se poate discuta mult pe aceasta tema, a lipsei de interes fata de cultura celuilalt, nu numai in legatura cu literatura de acum si istoria literaturii scrise sub comunism in Basarabia si in Romania, ci in general cu literaturile si culturile tarilor de linga noi. Revenind la ce spune Vasile Ernu, nu stiu daca o cauza exacta este lipsa de interes. Sint aproape convinsa ca interes exista, oricum suficient incit un mic festival ca Zilele Literaturii Romane la Chisinau sa existe. Numai ca acest gen de initiative trebuie sustinute si altfel, cum ar fi prezenta cartilor autorilor romani in rafturile librariilor din Republica Moldova si a scriitorilor basarabeni in portofoliile editurilor romanesti. Nu o fi rentabil si, cu riscul de a repeta niste banalitati glossy, atrag atentia si aici ca o relatie se construieste in timp si cu rabdare. Si doar asa distanta dintre cele doua literaturi se va micsora, pina la estompare. Deocamdata, avem probleme si obsesii comune: publicul si marea carte, care se tot lasa asteptata de la caderea comunismului pina astazi.