Acolo unde America s-a născut

Acest monolog al puterii metropolei şi această filosofie politică ce dura de aproape trei secole în relaţiile cu Lumea Nouă, s-a prăbuşit în această zi istorică. Cu Declaraţia de Independenţă a celor 13 colonii nord americane începe un nou capitol al istoriei universale: emanciparea naţiunilor. De aceea, data de 4 iulie aparţine nu doar patrimoniului istoric american, ci în egală măsura celui al umanităţii.

Capitala Pennsylvaniei te întâmpină azi cu celebrele ei străzi, evocate într-un cântec foarte popular. Amintirea faptului că oraşul a fost cel mai important centru american timp de un secol, se întrevede în arhitectura sa, care aminteşte de secolul lui de aur. Este tipică arhitectura americană eclectică de secol XIX, cu evidente influenţe victoriene. Străzile largi sunt perfect aliniate, iar clădirile îţi vorbesc despre prosperitatea cumpătată a burgheziei americane, mai degrabă puritană decât risipitoare. Case elegante, dar fără opulenţă. Ele evocă mentalitatea părinţilor fondatori ai Americii, în care precumpăneşte duhul măsurii şi al economiei. Pe scurt, un model de bogăţie realizat prin muncă şi economie. Doar spiritul protestant a putut să ridice la rang de doctrină această relaţie subtilă, ce a devenit în timp temeiul unei noi filosofii economice. Oraşul de azi conservă cu naturaleţe patina vechimii. Şi spiritul epocii independenţei pluteşte în aer, nu doar prin grija conservării memoriei trecutului, dar şi prin ingeniozitatea arhitecţilor şi urbaniştilor moderni de a nu împieta moştenirea istoriei. Capitala statului întemeiat de Wiliam Penn în secolul al XVII-lea, Philadelphia a avut mereu un ce antibritanic. Aceasta a şi făcut ca primul şi cel de al II-lea Congres Continental să fie găzduite aici. Şi tot în aceasta urbe aveau să se semneze actele fondatoare ale noii Americi: Declaraţia de Independenţă, pe 4 iulie 1776 şi Convenţia Constituţională, pe 17 septembrie 1787. Aşa cum era firesc, şi expoziţia centenară a Statelor Unite a fost găzduită de metropolă, în anul 1876. Cele două acte fondatoare au fost găzduite de aceeaşi încăpere care este numită de atunci Independence Hall.

Inima oraşului a rămas până astăzi ansamblul clădirilor istorice din secolele XVII – XIX care delimitează Piaţa Independenţei. Situl istoric al oraşului cuprinde un ansamblu armonios de clădiri, care amintesc de începuturile Statelor Unite. Printre acestea, Congress Hall, Declaration House, Independence Hall, The President’s House, dar şi o veritabilă colecţie de muzee, precum American Philosophical, Society Museum, Liberty Bell Center, Museum of The American Revolution etc. Nici colecţia de biserici vechi nu este mai prejos, ea mărturisind despre diversitatea garantată a credinţelor religioase, dar cu deosebire despre aceea că americanii văd în măreţia libertăţii lor lucrarea lui Dumnezeu. Două instituţii memoriale semnificative – Thaddeus Kosciuszko National Museum şi Polish American Cultural Center Museum – amintesc despre contribuţia polonezilor la crearea Americii. Se întâmpla aceasta chiar atunci când statul polonez dispărea înghiţit de puterile vecine, dar speranţa libertăţii renăştea pe tărâm american. Semn că idealul libertăţii poate să renască şi în afara patriei, dacă aceasta este asumată ca esenţială.

În fine, de Philadelphia se leagă şi amintirea celui mai ilustru dintre părinţii fondatori ai Americii, generalul Washington. Practic nu există moment important al Războiului de Independenţă, de care să nu fie legat numele generalului. El a fost, pe rând, comandantul armatei continentale, a prezidat Convenţia care a elaborat Constituţia Statelor Unite şi în final primul preşedinte american. Conflictele de la Boston, dintre autorităţile englezeşti şi cetăţeni, din anii 1770 şi 1773, au prefaţat Războiul de Independenţă în care generalul G. Washington a avut un rol decisiv. În martie 1776, armata condusă de el a eliberat Bostonul de trupele englezeşti. Se deschidea astfel calea către marele act al independenţei americane. În fine, apogeul carierei lui politice îl reprezintă cele două mandate prezidenţiale din 1789 şi 1792, în care s-au edificat fundamentele politice ale Statelor Unite.

Deloc întâmplător, ideea libertăţii este mai vie în oraşul fondator al independenţei decât oriunde în America. Ansamblul architectonic memorial invită la reflecţie şi îndeamnă la fapte în numele libertăţii. În consecinţă, Piaţa Independenţei este locul privilegiat al acţiunilor libertare al oamenilor de pretutindeni. În zilele vizitei mele, tocmai se desfăşura o manifestaţie paşnică a adepţilor unei practici străvechi chinezeşti, cunoscută sub numele de Falun Dafa, o practică meditativă fundamentată pe ideile de libertate, compasiune şi toleranţă. Mişcarea, acceptată iniţial de oficialii chinezi, a fost ulterior reprimată masiv. Începând cu anul 1990 China a interzis, din cauza popularităţii uriaşe de care se bucurau adepţii săi, în număr de peste 100 de milioane, această mişcare. Se vorbeşte despre acte criminale inimaginabile la adresa adepţilor Falun Dafa. E limpede că oraşul libertăţii americane îşi merită renumele de centru planetar al libertăţii de opinie.

Mihai Dorin este istoric şi publicist