Acestea sunt alimentate şi de faptul că încă nu se cunoaşte cine le va distribui, după ce medicii de familie au refuzat să se ocupe şi de acest aspect, dar şi de faptul că nu s-a discutat clar despre ce ar trebui să facem în cazul unui atac nuclear. Ce ar trebui să facem dacă pastilele de iodură de potasiu ajung în posesia noastră? De ce nu ar trebui să le luăm preventiv şi cum ne ajută faptul că din 2003 s-a introdus în alimentaţia din România sarea iodată?

„Ziarul de Iaşi” a discutat cu unul dintre cei mai cunoscuţi medici endocrinologi din Iaşi, prof. dr. Voichiţa Mogoş, fost şef de secţie al Clinicii de Endocrinologie de la Spitalul „Sf. Spiridon”, care a explicat cum ajută efectiv iodura de potasiu în cazul unui atac nuclear, dar şi de ce nu ar trebui luate preventiv aceste comprimate. „Iodura de potasiu este higroscopică – se hidratează repede şi se degradează foarte repede, deci dacă nu este ţinută în condiţii foarte bune – pe care, spre exemplu, farmaciştii le ştiu – dacă le dai oamenilor acasă şi ei nu păstrează corespunzător, se va degrada imediat”, a explicat prof. dr. Voichiţa Mogoş.

Medicul spune că, în primul rând, toată lumea ar trebui să ştie ce să facă în cazul în care se va petrece un atac nuclear sau o contaminare masivă radioactivă: trebuie să plecăm din zona afectată, să ne adăpostim, să nu consumăm anumite alimente care ar putea fi contaminate, iar ulterior să luăm comprimatele respective, aşa cum ne-a indicat medicul. „Oamenii trebuie avertizaţi ce să facă în stare de alertă, să ştie că trebuie să se adăpostească, iar asta presupune să avem în casă o rezervă de apă, o rezervă minimă de alimente. Totodată, trebuie să ştim ce să facem ca să nu ne contaminăm intern pentru că majoritatea iodului îl înghiţim din alimente, adică vegetale peste care a căzut iod radioactiv sau lapte. Apoi, oamenii să se spele bine pe mâini, să se arunce hainele pe care le aveau pe ei dacă au mers într-un mediu potenţial contaminat, iar alimentele să fie spălate foarte bine”.

Prof. dr. Voichiţa Mogoş spune că în America există discuţia ca aceste tablete să fie stocate în farmacii, şcoli, maternităţi, în sistemele de tip SMURD sau poştă unde oamenii să ştie să se adreseze imediat. Pentru ca tratamentul să fie eficient, administrarea pastilelor trebuie să se facă înainte să apară riscul de contaminare, iar pastilele trebuie să fie ţinute în condiţii speciale. „Ideal este să luăm în primele 24 de ore şi cred că este suficient timp ca să se aprecieze care este ritmul de deplasare al unui nor radioactiv dintr-o zonă care a fost potenţial contaminată”, a explicat medicul.

De ce adulţii peste 40 de ani nu vor lua pastilele?

Spre exemplu, dozele sunt recomandate în funcţie de vârstă: la nou-născuţii de până la o lună se dă un sfert de comprimat dizolvat în apă sau ceai, la copiii de până la 3 ani o jumătate de comprimat dizolvat, la cei între 3 şi 12 ani un singur comprimat, iar la copiii peste 12 ani şi adulţi – 2 comprimate. La adulţii de peste 40 de ani nu se recomandă profilaxia cu iodură de potasiu.

„Explicaţia ar fi că există o foarte mare patologie tiroidiană, unii pacienţi ştiu că au tiroidită, că au noduli tiroidieni, şi aceştia în mod deosebit nu trebuie să ia. O parte dintre ei vor avea nişte simptome de hipotiroidie, de funcţionare mai proastă a glandei, foarte rar de funcţionare excesivă. Dar în general dacă ai anticorpi, tiroida va reacţiona inadecvat la iod, adică se va bloca”, a spus prof. dr. Voichiţa Mogoş. Medicul explică şi cum va funcţiona administrarea pastilelor în cazul unei persoane sănătoase, cu funcţii normale ale glandei tiroide: în momentul în care tiroida primeşte foarte mult iod, ea va folosi cât are nevoie şi va elimina surplusul, adică îşi va continua funcţia în mod normal.

„Tiroida afectată de tiroidită nu va fi capabilă să facă acest mecanism fiziologic de eliminare a excesului de iod. Rezultatul este că ea riscă să se blocheze şi atunci nu va funcţiona un timp variabil. Pe măsură ce înaintăm în vârstă facem noduli tiroidieni, procentul la vârste înaintate ajunge până la 70% din oameni, iar din aceştia poate că 10% ştiu că au. O parte din aceşti noduli tiroidieni au tendinţa de a funcţiona excesiv în momentul în care le dai iod. Astfel apar tireotoxicoze, adică un exces de hormoni tiroidieni, iar la o vârstă înaintată poate însemna declanşarea unor fibrilaţii, probleme cardiovasculare”, a mai spus medicul ieşean.

Cum ajută consumul de sare iodată în acest context

Riscurile în cazul autoadministrării sunt majore în cazul persoanelor care suferă de afecţiuni ale tiroidei, nu şi în cazul persoanelor sănătoase. Însă problema este că nu toată lumea ştie dacă suferă sau nu de anumite boli tiroidiene.

„Asta se şi urmăreşte, ca tiroida să fie saturată cu iod şi să nu mai capteze iodul care este radioactiv. Ea nu recunoaşte dacă e un izotop radioactiv sau dacă este iodul stabil, îl înghite, îl captează. Acesta este principiul – să dăm tiroidei, să o saturăm de iod pentru ca să evităm ca ea să folosească iodul radioactiv. În mod natural există acest fenomen de scăpare, adică restul de iod este eliminat, dar dacă tiroida are o maladie intrinsecă pe care pacientul nu o cunoaşte sau dacă o cunoaşte, nu îi respectă problemele, atunci deja acest iod poate rămâne în glandă şi poate crea probleme”, a mai precizat medicul endocrinolog.

Contraindicaţiile administrării de iodură de potasiu sunt în cazul pacienţilor cu disfuncţie tiroidiană, cu noduli sau tiroidită, cu disfuncţie renală severă, miotonie congenitală, vasculită urticariană sau tulberculoză pulmonară. Prof. dr. Voichiţa Mogoş spune că datorită introducerii sării iodate în alimentaţie în România, din anul 2003, majoritatea populaţiei are un necesar suficient de iod în organism. „În caz de contaminare, tiroida nu va fi foarte avidă natural faţă de iod. Dacă am trăi într-o zonă de guşă endemică, în care nu există iod şi nu s-ar distribui nici prin alimentaţie, atunci tiroida noastră ar fi mult mai avidă şi riscul de a capta iod radioactiv ar fi mai mare”, a completat prof. dr. Voichiţa Mogoş.