Caută 
5 MIN
Medicii atrag atenţia asupra unui fenomen îngrijorător. O cauză importantă de deces în rândul adolescenţilor între 15 şi 19 ani devenit suicidul. Aproape 50% dintre tinerii cu vârste între 16 şi 25 de ani au avut gânduri negre. Vârsta critică este în jur de 17 ani. În cazul suicidului, peste 80% dintre cazuri au la bază o depresie necunoscută, nediagnosticată şi netratată, arată medicul psihiatru Ovidiu Alexinschi
Tentativele de suicid, şi chiar actele de suicid, în rândul tinerilor au devenit în ultimii ani principalele cauze ale mortalităţii, alături de afecţiuni grave, cum ar fi cancerul, afecţiunile respiratorii sau de accidentele rutiere. În cel mai recent raport publicat de Organizaţia „Salvaţi Copiii“, suicidul este marcat ca fiind una dintre principalele cauze de deces în rândul copiilor şi adolescenţilor cu vârste între 15 şi 19 ani. Mai mult, într-un studiu făcut public în luna septembrie şi care face parte dintr-o teză de doctorat cu numele „Starea de sănătate şi consumul de substanţe psihoactive în rândul tinerilor din România“, a psihologului Mihai Copăceanu, se arată că aproape 50% din tineri au avut măcar o dată gânduri de suicid.
Studiul a fost realizat la nivel naţional pe un eşantion de aproximativ 10.200 de participanţi cu vârste între 16 şi 25 de ani, vârsta de 17 ani fiind cea mai critică din acest punct de vedere. „În special pentru adolescenţi, suicidul este o cauză de deces aproape la fel de frecventă ca tumorile maligne sau pneumonia. Pentru a preveni suicidul în rândul adolescenţilor, se impune un sistem adecvat de sănătate mintală“, se precizează în raportul Salvaţi Copiii. Specialiştii ieşeni spun că spre deosebire de generaţiile anterioare, generaţia actuală de tineri se distinge prin faptul că este pregătită să facă faţă nedreptăţilor, aspect accentuat şi de modul în care funcţionează societatea actuală. „În cazul generaţiilor anterioare, societatea era altfel structurată, îţi asigura o siguranţă socială, economică, acum atmosfera generală este aceea de pesimism cu privire la ce se va întâmpla, la şansele şi la felul în care pregătirea profesională te ajută să reuşeşti în viaţă. Toate lucrurile acestea măresc insecuritatea, incertitudinea tinerilor privind viitorul, observă că există o nedreptate socială. Tinerii percep asta ca fiind o problemă uriaşă, o rană deschisă de 30 de ani. Sunt şi lucruri de ordin personal, familial, există anumite familii insuficient de coagulate, de sudate şi care poate nu sesizează din timp comportamentul“, a explicat dr. Ovidiu Alexinschi, medic primar psihiatru.
Astfel, este nevoie să acţionăm dacă vedem că o persoană este mereu tristă, abătută, că evită contactul vizual, tonul şi intensitatea vocii sunt scăzute, că are umerii lăsaţi în jos şi că este aproape să plângă, răspunzând laconic sau monosilabic. Acestea sunt primele semne care arată că are nevoie de ajutor specializat. „În general, suicidul reprezintă ultimul act final de voinţă, de demisie din viaţă. În momentul suicidului, persoana respectivă nu vede altă soluţie, i se îngustează câmpul conştiinţei şi pare că este singura soluţie de a ieşi astfel din viaţă. Cei mai mulţi o fac din cauza unei depresii extrem de importante, peste 80% dintre cazuri au la bază o depresie necunoscută, nediagnosticată şi netratată, dar sunt şi care debutează cu suicid realizat. Adică nu ştie nimeni absolut nimic până nu se întâmplă“, a completat medicul ieşean.
„Sunt nenumărate persoane pe lângă care trecem fără să le acordăm suficientă atenţie“
Aşadar, poate fi vorba fie despre o tulburare psihotică, fie despre o depresie severă, tinerii fiind ajutaţi să treacă la actul propriu-zis prin consumul de alcool sau de alte substanţe. Medicii diferenţiază suicidul în sine de tentativele de suicid, care sunt mai degrabă un mod de a arăta că există o problemă şi că e nevoie de ajutor. Aici se încadrează cei care ajung la spital cu tăieturi pe mâini, care se urcă pe clădiri şi ameninţă că sar în gol, aceştia fiind „clienţi fideli“ ai camerelor de gardă. În acest caz, tinerii care au avut tentative de suicid ajung la spital pentru consult, specialiştii spunând că majoritatea se află deja în evidenţele lor, având şi un diagnostic pus. „Există o reticenţă din partea medicilor de a întreba pe cineva dacă se gândeşte să îşi pună capăt vieţii şi este o mare greşeală să nu facem asta. Toate studiile arată că, de fapt, poate reprezenta un debuşeu extraordinar să întrebi şi să explorezi mai departe dacă cineva îşi doreşte să moară şi în ce fel. Vedem că sunt nenumărate cazuri de oameni pe lângă care trecem fără să le acordăm suficient de multă atenţie, îi vedem trişti, dar nu îi întrebăm dacă s-a întâmplat ceva“, a afirmat dr. Ovidiu Alexinschi.
Specialistul susţine că tinerii recurg la aceste gesturi extreme şi pentru că nu şi-au format un sistem de a se adapta şi de a face faţă stresului sau situaţiilor stresante care apar în decursul unei vieţi. „În viaţă nu există nimic mai constant decât necazurile, flexibilitatea cognitivă înseamnă să te adaptezi permanent condiţiilor schimbătoare din jur. O parte dintre ei poate că nu se proiectează în viitor ca să îşi dea seama că se poate întâmpla ca lucrurile să nu meargă aşa cum îşi doresc, o altă parte sunt introvertiţi, extrem de liniştiţi, oameni foarte buni în esenţa lor, dar care nu au un sistem solid ancorat şi care să le ofere o siguranţă“. Depistarea şi intervenţia rapidă în cazul problemelor de sănătate mintală ar contribui major la prevenirea suicidului în cazul tinerilor.
