Carol Mihalic de Hodocin (1)

Hodocin se numără printre specialiştii care au venit în Moldova post-regulamentară pentru a se implica în procesul trecerii de la epoca medievală, la cea modernă a unei provincii aflate la periferia Europei. Necesitatea iniţierii unor acţiuni care să pună în valoare progresul tehnic la care ajunsese societatea la începutul secolului XIX era conştientizată de domnitorul Mihail Sturdza, care, împreună cu Gheorghe Asachi, îl aduc în Moldova pe Hodocin, care va îndeplini o serie de funcţii publice, fiind, la un moment dat, consilier guvernamental pe probleme tehnico-economice. Lui Hodocin i s-au dedicat multe lucrări, cea mai cuprinzătoare fiind, evident, ultima, pe care i-o datorăm lui Dumitru Vitcu (Precursori ai modernizării societăţii româneşti – Carol Mihalic de Hodocin, Ed. Junimea, 2015).

Hodocin venea dintr-o cultură cu influenţe occidentale, avea studii formale şi informale în domeniul ştiinţelor pozitive, era echilibrat, modest şi oarecum enigmatic, deoarece, de exemplu, Constantin Turcu scrie, în 1961, că …l-au cunoscut contemporanii mai puţin decât îl cunoaştem noi azi! (Activitatea tehnico-economică desfăşurată de Carol Mihalic de Hodocin în Moldova). Astfel, unii istorici (inclusiv Iorga) îl credeau ceh, pe când el era maghiar, fiind originar din comitatul Zips (probabil Szepes), aşa cum aflăm în urma cercetărilor efectuate de către Dumitru Vitcu. Unii credeau că s-a născut la 1800, pe când anul naşterii sale este 1802. A fost student al Academiei din Kaschau (probabil Košice), unde a urmat cursuri de filosofie, economie şi mineralogie. A lucrat apoi la exploatările miniere ale contelui Emerich Csaky din Krompach, apoi a condus fabrici de hârtie la Belnic (Gőllnitz) şi Roşcani. În 1838 ajunge în Moldova, unde îşi face o autoprezentare în faţa Comitetului Academic al Academiei Mihăilene, care era însărcinată cu aducerea şi repartizarea specialiştilor străini necesari în diverse domenii de activitate publică. Hodocin era vizat pentru organizarea Institutului agronomic şi atelierului mecanic. Astfel, el va ajunge să fie primul director al Şcolii de Arte şi Meserii din Iaşi.

Hodocin era, după cum ne spune Dumitru Vitcu, inginer, geolog, montanist, economist, proiectant, ecologist, hidrolog, dascăl şi antreprenor. A făcut o grămadă de lucruri în cei peste 20 de ani petrecuţi în Moldova: a înfiinţat fabrica de hârtie a lui Gheorghe Asachi şi „fabrica de fier” a lui Costache Conachi; a fost director de şcoală; a efectuat studii asupra pădurilor din Valea Bistriţei de Sus; a efectuat cercetări mineralogice; se implică într-un proiect cu privire la iluminarea cu gaz a Iaşilor; propune un proiect al unei băi publice şi a unei şcoli de înot; propune realizarea unei căi ferate de la Tg. Ocna la Galaţi pentru transportul sării; se implică în problema alimentării cu apă potabilă a oraşului etc.

În ceea ce priveşte studiile sale de montanologie, avea o viziune foarte modernă, ecologistă am spune astăzi, asupra exploatării pădurilor, spunând că …În ţările unde s-au stârpit pădurile clima s-a schimbat, izvoarele s-au astupat, pâraiele au secat şi dealurile s-au făcut pentru totdeauna neroditoare. Trebuie totuşi un echilibru, căci şi pădurile prea multe înăspresc temperatura şi fac o climă prea umedă. Foloasele pădurilor sunt multiple. Ele ne dau materialul de încălzit căminele şi acela de purtat fabricile de sticlă, de faianţă, de porţelan, de fier, aramă şi plumb; apoi lemnul pentru construcţii, pentru corăbii, pentru stolerie (dulgherie, tâmplărie), butnărie (dogărie) şi rotărie. Hodocin se exprimă asupra utilizării văii Bistriţei pentru o viitoare dezvoltare industrială a zonei prin exploatarea a ceea ce el numeşte odoarele minerale din sânul pământului, iar această dezvoltare industrială nu ar face decât …să sporească şi să îndămâneze fericirea şi cultura ţării (azi spunem că industria oferă stabilitate, predictibilitate şi rezilienţă în dezvoltarea sustenabilă a unei ţări). Hodocin are convingerea că Bistriţa este …un minunat canal firesc, care împreună Moldova cu Orientul, şi pre carele cu lesnire se pot trimite, până în ţările străine, toate felurile de producturi naturale şi industriale. Realitatea din teren îl face pe Hodocin să fie mai prudent, constatând că …iconomia pădurilor (precum poate şi aiurea, iar mai ales în această parte a ţării), din nenorocire se află în cea mai tristă stare.

Într-o limbă română extrem de expresivă, Hodocin ne spune, în aceeaşi lucrare a lui Turcu, că se produce o exploatare abuzivă a pădurilor, pentru un export exagerat, avându-se în vedere …numeroasele şi peste analoghie aflătoarele ferestrăe, din toată valea cea mare a Bistriţei cu ale ei lăturalnice văi, unde pădurile se mistuesc printr-un catahrisis (abuz) vrednic de tânguire. Cu alte cuvinte, distrugerea pădurilor şi exportul de lemn neprelucrat nu este o problemă doar a zilelor noastre, ci are rădăcini mult mai adânci în timp.

Prof. univ. dr. ing. Neculai Eugen Seghedin, cadru didactic şi prorector responsabil cu activitatea didactică la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi