Cât de important este să îi ajuți pe alții. O poveste despre Educație

De vinerea trecuta, particip la o conferinta, sau mai bine zis ascult online niste minti luminate. O conferinta organizata de CEDEFOP, Centrul European pentru Dezvoltarea Invatamantului Vocational. Se discuta despre "transformative skills",  despre "skills inteligence", despre Centre de excelenta, re-skilling, up-skilling, cum sa facem educatia mai verde si sa o digitalizam, cum sa o facem mai sustenabila samd.  Vad postari ale Ministerului EDUCATIEI SI FORMARII PROFESIONALE  din Spania, care investeste o suma considerabila in crearea unei retele de Centre de Excelenta in VET. In Germania se intampla acelasi lucru. Peste 750 mil euro investiti in VET.

Sar de la conferinta la munca obisnuita, recitesc cate ceva din Ghidul Erasmus, vad ca nu e imposibil sa aplicam pentru a deveni Centru de Excelenta in VET,  trec apoi la New European Bauhaus, ii spun sefului ca vreau sa construim o scoala bazata pe acest concept,  ma mai gandesc la proiectul meu referitor la transdisciplinaritate si la cum, cel mai probabil n-o sa fie aprobat pentru ca nu toti inteleg ca asta este viitorul, ma gandesc cum sa facem sa participam la Euroskills, cand nimeni nu e interesat mai departe de scoala si deodata, citesc articolul referitor la alocarea bugetara pentru educatie. Cum sa faci performanta si excelenta cu 3,2% din PIB?  Cum sa organizezi un concurs national de abilitati practice? Cum sa pilotezi transdisciplinatitatea in VET?

Dar ce-i mai important, cum sa aduci toti copiii si tinerii la scoala? Pe cei din catune, care n-au de unele si de altele, carora numai de scoala nu le arde. Care muncesc zi de zi. Sigur, nu poti. Imi aduc aminte de campania organizata de Ziarul de Iasi. In articol, intr-o poza, niste copii invata dintr-o carte vai-steaua-ei. Multi altii nu invata deloc. Dar cum sa le stea mintea la carte cand n-au ce pune pe masa? Cum sa le pese de scoala si formare cand parintii nu-i pot sustine si nu au mintea orientata spre carte?

Si revin la Bauhaus, la Centre de Excelenta in VET, la transdisciplinaritate, la Euroskills si Worldskills. Da, pentru ca toate astea coexista in lumea asta.

Postarea mea nu-i o critica, e doar o constatare. Nu cred ca doar criticand rezolvam lucrurile. Lasam critica deoparte.

Le rezolvam punand mana de la mana si mai ales, minte langa minte, sa schimbam starea de fapt. Multi dintre voi cred ca nu se poate.  Dar daca nu facem nimic, noi cei din scoli, sau cei care avem parghii-financiare, organizatorice, sau legislative- cine sa faca? Sa vina cineva din afara s-o faca pentru noi?

Eu nu renunt la ideea de Bauhaus, la proiecte pedagogice bazate pe transdiscipliniaritate, la centre de excelenta, la ideea de educatie sustenabila. Acesta e , cel mai probabil, viitorul.

N-ar trebui sa renuntati nici voi, pentru ca viitorul e si al vostru, prin copii si nepoti, daca nu prin voi insiva.

Cred ca, asa cum se contruiesc spitale punand mana de la mana, asa ar trebui sa facem si in educatie.

Si sa aplicam principiul "pay it forward". Cu dare de mana si cu mandrie. Sa lasam ceva dupa noi, sa schimbam lucrurile.

Cei care dispuneti de bani, investiti in educatie, in copii, in scoli, in dotare, in rechizite, in carti, in orice tine de domeniu.

Mergeti totodata si vorbiti elevilor din scoli despre valori, munca, succes. Inspirati-i! Puterea exemplului este extraordinara.

Asa vom avea o generatie zdravana la minte, increzatoare si suficient de formata si flexibila pentru lumea in care traim. 

Cei care aveti afaceri, de orice fel, primiti elevi in practica, ajutati-i sa devina profesionisti!

Sprijiniti-i cu burse, incurajati-i sa devina ucenici, platiti-i bine si cresteti-i frumos. Ei sunt angajatii sau antreprenorii de maine.

Asta inseamna sa facem ceva, sau o parte din idee.

Si daca fiecare din noi pune umarul, nu are cum sa nu fie mai bine.

Gata, ma intorc la ghidul meu Erasmus. Uitandu-ma in urma, cred ca proiectele mi-au deschis ochii si mi-au schimbat viata. Dar, mai important, m-au invatat cat de important este sa-i ajuti si pe altii s-o faca.

Sa avem spor!

Sursa: FB Irina Stanciu