"În urmă cu 7 luni, în maternitatea noastră intra prima pacientă cu test Sars Cov 2 pozitiv. Au fost de atunci zeci de paciente care au ajuns la noi. La început suspecte sau pozitive. Iar în ultimele luni – paciente asimptomatice, la care testul RT-PCR a arătat prezența virusului nesuspicionat de nimic.

Am încercat să ne adaptăm circuitele, echipamentele, protocoalele. E greu să faci schimbări și ajustări când gonești cu 100 km la oră, fără semne că îți funcționează frâna.

Suntem în România foarte aproape de situații critice pe secțiile de terapie intensivă. Avem circa 1000 paturi pe care le putem aloca pacienților covid 19, dar multe paturi sunt aduse noi și nu au personal aferent. Nu e vorba de "mobila" reprezentată de pat, ci de echipamente accesorii, personal medical și nemedical de deservire. Și aici, vom atinge limita mult mai înainte de cifra 1000.

Soluția va trebui să fie globală, de sistem.

Care ar putea să fie? Alocarea unui procent de 10% de paturi de ATI din toate spitalele ar mai aduce 200-300 paturi cu personal. Și la nivel național, nedependent de un sistem de monitorizare ineficient. Care ar trebui să permită oricărui ATIist, la orice oră, sa știe unde sunt paturi libere. Suntem în secolul 21, când monitorizarea de sistem este posibilă.

Alte soluții? Deocamdată doar prevenția și întărirea rolului medicilor de familie. Care vor să fie respectați și ajutați, așa cum sunt și ceilalți colegi în lupta cu virusul. Pentru asta ar trebui să se discute cinstit și deschis cu ei, nu prin ordine militare. Pentru că nimeni nu știe mai bine că ei situația din teritoriu, ce nevoi sunt și cum să vorbească cu oamenii, cu pacienții lor.

Trebuie ca autoritățile să coboare din turnul de cristal al statisticilor și calculelor de imagine. Să îi cheme la discuție – nu la ordin, pe toți cei implicați. Politica este arta negocierii? Să demonstreze că sunt politicieni și că noi suntem cu adevărat cetățeni egali ai României."