Caută 
2 MIN
Irisul negru, alături de alte varietăţi cultivate la Banca de Resurse Genetice Vegetale pentru Legumicultură, Floricultură, Plante Aromatice (BRGVLFPA), face obiectul unor analize ale cercetătorilor, ca urmare a faptului că bulbii florilor conţin o cantitate mare de zahăr, apropiată din punct de vedere al concentraţiei cu cea din plantele clasice, cum ar fi stevia, sfecla sau trestia de zahăr, informează Agerpres.
Potrivit cercetătorilor, în România irişii nu au făcut obiectul unor studii amănunţite, cu toate că planta are un potenţial ridicat în domeniul alimentar. Alături de iris, mai există şi alte plante din care se pot obţine produse ce pot înlocui cu succes zahărul clasic, cu beneficii şi în domeniul medical.
„Irisul de zahăr sau irisul dulce denumit popular este un iris din care se extrage o substanţă dulce, care poate înlocui zahărul. Din păcate, el a fost foarte puţin studiat în România, în anii ’80 s-a încercat o alternativă la zahăr şi atunci au fost luate în studiu mai multe plante, printre care şi irisul dulce. După cum ştiţi, zahărul se extrage din plante, fie că vorbim de sfecla de zahăr, trestia de zahăr, dar cred că mai sunt şi alte plante care le pot înlocui pe cele consacrate. Vorbim despre topinambur, unde avem patru soiuri omologate şi urmează cel de-al cincilea, la care se adaugă şi alte plante, cum ar fi irisul dulce, lemnul dulce sau stevia aclimatizată aici la Banca de Resurse”, a declarat directorul BRGVLFPA, Costel Vânătoru.
Zahărul din iris este extras din rădăcinile plantei, iar concentraţia poate varia de la un soi la altul. Cu sprijinul mai multor universităţi din ţară, Banca de Resurse Genetice Vegetale îşi propune să stabilească pentru fiecare varietate în parte concentraţia de substanţe din care se poate produce zahărul.
