Caută 
1 MIN
„Ce n-aş da să ştiu ce gândeşti!” Sigur fiecăruia dintre noi i s-a întâmplat, şi nu o dată, să fie cucerit de dorinţa asta. Să poţi să vezi ce e în mintea celui din faţa ta. Să ştii ce gândeşte, să fii practic martor la cele mai profunde lucrări ale altui creier decât cel proprietate personală.
Şi de fiecare dată, cu câteva excepţii declarate, care pot face lucrul ăsta în anumite contexte, aparent, rămânem cu dorinţa. Abia dacă avem acces la o frântură din ce gândeşte creierul nostru, darămite să mai putem să citim şi gândurile altora. Lucrul creierului, fascinant şi aproape magic în complexitatea sa, trebuie să rămână al celui care îl deţine. Şi, în mare parte, aşa se şi întâmplă. Până când am învăţat să citim activitatea unor anumite părţi ale creierului. Cea mai uşoară s-a dovedit a fi descifrarea gâlcevii neuronilor din zona care se ocupă de mişcarea membrelor. Şi, învăţând să le înţelegem rostul, am reuşit să le transmitem mesajele unor braţe robotice sau chiar unor computere, pe post de mouse. Suntem şi acum fascinaţi de cum putem mişca un braţ artificial sau cursorul pe un ecran, doar cu „forţa minţii”.
Putem ajunge mai departe? Sau complexitatea creierului ne depăşeşte posibilităţile de „interpretare” într-atât încât trebuie să ne mulţumim cu ce am obţinut până acum? Răspunsul, din fericire, e că putem mai mult şi asta pentru că avem un aliat pe care, încă, unii îl blamează, inteligenţa artificială. În încercarea de a dezvălui misterele minţii umane, un grup de cercetători japonezi, de la National Institutes for Quantum Scienceand Technology (QST) şi Universitatea din Osaka au dezvoltat o tehnologie de „decodare a creierului”, utilizând inteligenţa artificială (AI) pentru a traduce activitatea creierului uman în imagini mentale ale obiectelor şi peisajelor. Această abordare a produs reprezentări vii, cum ar fi un leopard distinct cu trăsături vizibile precum urechi, gura şi pete şi obiecte precum un avion cu lumini cu aripi roşii.
Având în vedere complexitatea procesării vizuale în creierul uman, reuşita este absolut remarcabilă şi este evident că nu ar fi putut fi obţinută fără puterea de calcul la care avem acces în zilele noastre, dar mai ales de un soft „deştept”. Este un moment de cotitură în care s-a mai realizat un „imposibil”. Cel puţin pentru bolnavii cu afecţiuni psihice este începutul unor veşti foarte bune. Şi din nou, vorba din bătrâni se dovedeşte foarte adevărată: poţi să stai şi să arăţi cu degetul sau poţi să pui mâna şi să faci. Nu trebuie să vă spun eu cine o să aibă de câştigat.
Bogdan Iliescu este medic primar neurochirurg la Spitalul de Neurochirurgie din Iaşi şi preşedinte al Asociaţiei Creierului Iaşi
