Caută 
1 MIN
Facturile mari la energie nu creează decât frustrări în rândul populaţiei, fustrări care în viitor şi nu unul tocmai îndepărtat se pot transforma în revolte şi haos cu toate consecinţele nefaste ce ţin de aceste mişcări necontrolate.
Filosoful Mihai Şora, în vârstă de 105 ani, a relatat pe contul său de Facebook detalii despre ultima factură la energie. Mesajul este unul şugubăţ, dar la final nu poţi să spui decât „şoc şi groază”. Preţul pe care trebuie dumnealui să-l plătească către Enel este, atenţie, de 6.096, 99 de lei la un consum de doar 161 de kilowaţi.
Haideţi să mergem pe firul poveştii ca să o desluşim şi poate vom înţelege câte ceva. „Un bec mititeluţ, la masa de scris: «economic» i se spune. Un frigider A+++, Zanussi, şi el mititel (cel mai scund din comerţ). Un laptop HP (care stă să-şi dea obştescul sfârşit, dar care nu a fost vreodată, în lunga lui viaţă, energivor). O tabletă cu măr. Un telefon mobil. O maşină de spălat rufe (de care nu abuzăm, fiind – de la natură – mai sobri şi curăţei). Atât. NU televizor. NU aer condiţionat. NU maşină de cafea. NU alte electrocasnice (cum ar fi maşina de tocat firul de leuştean în patru). Din când în când, recunosc, un pipi/kk scurt la baie, cu becul aprins. 6.096,99 lei (şase mii nouăzeci şi şase şi nouăzeci şi nouă centime) de plată la ENEL – factura cu ID 42005859787. Data scadentă: 28.09.2022. Este pentru prima dată când mă izbesc de un asemenea elefant. Cum să fac?”, s-a întrebat filosoful pe Facebook. Ulterior el a revenit şi a completat informaţiile oferite. „Bună dimineaţa, copii! Nu sunt eu în leagăn (încă n-am lămurit facturoiul de la ENEL şi nu-mi prea arde de joacă), însă rămân răbdător, cum mă ştiţi… Vă mulţumesc tuturor. P.S. Pentru cei care m-au întrebat: 161 (o sută şaizeci şi unu) kilowaţi consumaţi între 7 iulie 2022 şi 14 septembrie 2022, adică 69 de zile, adică 2,33 (doi virgulă treizeci şi trei) kilowaţi pe zi”, a adăugat Şora.
Dacă împărţim 6.096,99 lei la 161 vom observa că firma i-a calculat kilowatul la, surpriză, 37,87 de lei, adică 7,72 euro. Enel avea sâmbătă pe site ofertă pentru persoanele care voiau să apeleze la oferetele sale de 4,143 lei/kWh, ceea ce la consumul domnului Şora însemnă 667,023 lei, adică de vreo zece ori mai puţin. Asta dacă luăm în calcul preţurile neplafonate. Recent, Guvernul a emis o Ordonanţă prin care a stabilit că persoanele care au avut un consum mediu de sub 100 de kilowaţi în 2021 vor plăti pe unitate de măsură doar 0,68 lei/kWh, cu TVA inclus. Actul legislativ este valabil până la începutul lui septembrie 2023. Consumul filosofului Mihai Şora este foarte improbabil să se fi schimbat dramatic în 2022 faţă de 2021, cu o probabilitate de 99,9% credem că a rămas la fel. Aceasta înseamnă că factura sa ar fi trebuit să fie de doar 109,48 lei, de aproape 56 de ori mai mică.
Este clar că undeva, cineva a greşit grav. Greşeala asta a funcţionarilor companiei este cumva impardonabilă, facturi de genul astă ajung la oameni în vârstă, mulţi dintre ei nefiind în condiţia medicală sau mentală a domnului Şora. Pentru ei, o factură de genul astă, fără rude mai tinere în apropiere care să-i ajute, măcar din punct de vedere emoţional, poate declanşa pur şi simplu sfârşitul. Semnale că nu este un caz singular au fost în piaţă foarte multe. Cumva, companiile profită de perioada tulbure din piaţă şi încearcă să tragă toate beneficiile din aceste difuncţionalităţi. Acest aspect a fost observat la nivel european, România nefiind singura afectată de valul neobişnuit de mare de scumpiri.
Ursula von der Leyen, preşedinta Comisiei Europene, a anunţat săptămâna trecută că propune plafonarea veniturilor companiilor care produc energie electrică la un cost redus şi a afirmat că marile companii de petrol, gaze şi cărbune trebuie să plătească o contribuţie la criză. Ea nu a dat detalii în privinţa cuantumului taxei sau a modului efectiv cum vor fi aplicare măsurile anunţate în faţa plenului Parlamentului European, a precizat totuşi că speră să aducă venituri suplimentare de 140 miliarde de euro, fonduri care să fie folosite în special pentru investiţii în producţia de hidrogen, o alternativă ecologică la producţia actuală de energie.
Măsuri de genul acesta sunt bine venite pe termen scurt. Nu trebuie să mai asistăm pasibili la cazuri ca cel al domnului Şora. Totuşi ele nu au decât un rol limitat în timp, nu rezolvă problema de bază. Cert este că avem nevoie de mult mai mult pentru a putea să beneficiem de energie la preţuri rezonabile şi mai ales pe termen îndelungat. Închiderea centralelor nucleare de către nemţi, certificatele verzi cu preţuri urcate la cer sau aprovizionarea cu gaze cu precădere doar de la ruşi s-au dovedit nişte măsuri foarte proaste pentru Uniunea Europeană. Mai ciudat este că ele au venit din partea unor naţiuni care cumva se credeau superioare, cel puţin din vedere strategic, faţă de popoarele din estul Europei. În realitate a fost o catastrofă pentru toată lumea, catastrofă ce va avea consecinţe o perioadă foarte îndelungată.
Singura cale pentru a echilibra cererea şi oferta, pe termen lung, nu sunt măsurile de plafonare şi impozitare, ci unele de stimulare a producţiei. Pentru aceasta este nevoie să ne diversificăm sursele de aprovionare, oricum ruşii au tăiat gazul, şi să renunţăm la visul de a implementa rapid energia verde. Pur şi simplu, acum nu dispunem de o tehnologie adecvată, este mult prea scumpă, iar dacă India, China, Brazilia sau Rusia nu trec şi ele la această filosofie degeaba se impune doar în Europa. Facturile mari la energie nu creează decât frustrări în rândul populaţiei, fustrări ce în viitor şi nu unul tocmai îndepărtat se pot transforma în revolte şi haos cu toate consecinţele nefaste ce ţin de aceste mişcări necontrolate. Metafora domnului Şora cu elefantul poate fi emblematică pentru întreaga societate. Cum facem totuşi să-l dăm afară?
