Cum ne poate face inteligenţa artificială mai deştepţi

Ei bine, am ajuns şi ziua aia. Ziua în care, fără să ne trezească sentimente de vinovăţie şi remuşcări de obrăznicie, o maşină, foarte comfortabil plasată în aparate comune şi deja foarte comune în utilizarea zilnică, face treaba grea pentru noi. Şi nu orice treabă. Poate răspunde la întrebări şi poate genera eseuri bine structurate, de câteva mii de cuvinte, pe aproape orice subiect despre care este întrebat, de la teoria relativităţii, la povestirile lui Ion Creangă. Fiecare eseu pe care îl produce este unic, chiar şi atunci când i se dă din nou acelaşi subiect, iar autorul său este (practic) imposibil de observat.

De fapt, acesta a fost un punct cheie pe care OpenAI l-a promovat când a lansat GPT-4, cea mai recentă versiune a modelului de limbă mare care alimentează chatbot-ul, în martie. Ar putea trece examenul de barou! A luat nota 10 la bacalaureat! A trecut testele pentru biologie, istoria artei, ştiinţa mediului, macroeconomie, psihologie, istoria SUA şi multe altele. ChatGPT, disponibil publicului printr-o aplicaţie web, pare că ar submina modul în care testăm ceea ce au învăţat elevii, nu-i aşa, o piatră de temelie a educaţiei.

Prima reacţie a şcolii „tradiţionale” a fost să interzică cu o frunte încruntată şi cu un fior rece pe spate, această unealtă care subminează evaluarea corectă a minţilor tinere care se hrănesc în trecerea lor de la vlăstari, la arbori falnici. Elevii abia aşteptau să „păcălească” sistemul, să nu înveţe nimic şi să obţină rezultate maxime la „teste”. Tocmai li s-a oferit unealta perfectă pentru a face din acest comportament o regulă şi pentru ca pe uşile şcolii să iasă numai hoţi hi-tech. Sunt foarte multe lucruri profund greşite în afirmaţiile de mai sus, însă cel mai îngrijorător este unul care nu e evident de la suprafaţă.

Maşinile au venit să ne arate faţa hâdă a unui sistem de învăţământ care până acum a refuzat sau a eşuat (în funcţie de situaţie) să se adapteze vremurilor şi mai ales oamenilor pe care ar trebui să îi „păstorească”. Şi atunci, vin şi vă spun, nu aruncaţi la coş ca „periculoase” fructele evoluţiei umanităţii. Aruncaţi la coş testele care nu sunt decât un rudimentar exerciţiu de memorie. Dacă o maşină le poate rezolva înseamnă că nu sunt foarte valoroase. Aruncaţi la coş modul de a face şcoală într-un mod wikipedistic (sîc!). Am tot vorbit aici că sunt alte funcţii ale creierului pe care şcoala trebuie să le sprijine şi să le „crească” în minţile tinere de care se ocupă (gândirea critică, argumentarea printre altele). Aplicaţii de felul ChatGPT sunt semnul cel mai puternic că trebuie să schimbăm felul în care facem educaţie şi mai ales felul în care apreciem rezultatele ei. 

Bogdan Iliescu este medic primar neurochirurg la Spitalul de Neurochirurgie din Iaşi şi preşedinte al Asociaţiei Creierului Iaşi