Cunoscutul preot Cornel Cadar a trecut la cele veşnice în chiar ziua Naşterii Domnului

Cunoscutul preot Cornel Cadar a trecut cele veşnice în ziua Naşterii Domnului. Decesul celui care a fost, printre multe altele, purtător de cuvânt al Episco­piei de Iaşi, a survenit pe 25 decembrie, la ora 10, la palatul episcopal din Iaşi, în urma unei boli necruţătoare care l-a consumat în ultimul an, până în ultima clipă a vieţii sale.

Avea 55 de ani, iar anul acesta a împlinit 30 de ani de preoţie, ani pe care i-a oferit slujirii lui Dumnezeu şi Bisericii, în mod special prin răspândirea cuvântului lui Dumnezeu prin mijloacele de comunicare socială. Pr. Cornel s-a născut la 5 martie 1964 la Horgeşti – Bacău.

A fost sfinţit preot la 25 iunie 1989, la Iaşi, de către ep. Ioan Robu. A activat ca vicar la Mirceşti (1 august 1989 – 10 iunie 1990), Săbăoani (10 iunie 1990 -15 martie 1991), Iaşi (15 martie 1991- 1 august 1996), ca responsabil diecezan al activităţilor cu tinerii (1992-2005), asistent spiritual al Acţiunii Catolice (1992-2005), profesor de Sfântă Scriptură la Facultatea de Teologie Didactică (1992-1994), responsabil şi profesor de teologie morală la Şcoala Postliceală de Psihopedagogie şi Asistenţă Socială din cadrul Şcolii Normale „Vasile Lupu“ Iaşi (1995-1998), profesor invitat de mass-media şi de grupuri şi mişcări religioase la Institutul Teologic Iaşi (2003-2005), membru al Consiliului Prezbiteral (28 martie 1996 – 15 martie 2005), coordonator al activităţilor ecumenice (1996-2005).

O dedicare specială a avut în departamentul pentru mass-media al Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi, coordonând răspândirea cuvântului lui Dumnezeu prin toate mijloacele de comunicare socială, fiind foarte meticulos şi atent la detalii.

A fost coordonator al Editurii „Presa Bună“ (de la 13 octombrie 1992), redactor la mai multe publicaţii de profil. Ultimul an din viaţă i-a fost rezervat suferinţei tot mai intense şi mai necruţătoare. Aflând în urma unor analize că este bolnav de cancer, a căutat să se trateze la Viena, apoi în ţară. Starea sănătăţii lui a devenit tot mai gravă în ultimul timp. Şi-a acceptat durerile în tăcere, rugându-se pentru suportarea lor.

Ofranda lui de suferinţă s-a terminat în ziua de Crăciun, când Domnul a binevoit să-l cheme la sine. Rugăciunile, în mod special sfânta Liturghie, au fost cele care l-au însoţit pe părintele Cornel în această perioadă.

De pe patul spitalului, părintele Cornel scria: „Stând pe patul unui spital, sunt multe lucruri pe care le poţi aprofunda. În primul rând, realizezi că mult din ceea ce nu gândeai cu săptămâni, luni sau ani înainte trăieşti acum în propria persoană; că, în ciuda îngrijirii şi analizelor bune, azi poţi fi sănătos şi mâine… nu se ştie. Nu noi suntem stăpânii vieţii, ci viaţa şi zilele sunt în mâinile Domnului…“.