Dr. Corneliu Dobre, medic primar dermatolog, Clinica de Dermatologie, Spitalul Clinic de Urgențe „Sf. Spiridon”, Iași: ”Cel mai probabil este vorba despre o dermatită de contact alergică la nichel. Dar acest lucru poate fi stabilit cu certitudine doar în urma unui control dermatologic.

„Dermatita de contact”, în general, este o afecțiune destul de frecventă a pielii care nu constituie o amenințare pentru viață și nu este nici contagioasă, dar destul de deranjantă fiind o afecțiune inflamatorie care se declanșează ca urmare a expunerii pielii la contactul cu substanțe iritante sau alergizante.

Aceasta poate să apară la orice vârstă dar este mai des întâlnită la persoanele care iau contact în mod repetat cu materiale/substanțe agresive în context profesional (dermatita de contact iritativă) și la persoanele care au o predispoziție către a dezvolta alergii prin expunere la anumite substanțe sau materiale care pot acționa ca alergeni (eczema de contact alergică).

În cazul dermatitei de contact, o singură expunere nu este suficientă pentru a declanșa reacția, este necesar efectul cumulativ; acesta va duce la depășirea capacității de rezistență a pielii sau de a face față solicitărilor la care este supusă. În cazul eczemei alergice, odată alergia instalată (după o perioadă preliminară de „pregătire’’ a alergiei prin expuneri repetate, care nu produc inițial niciun fel de reacție) orice expunere la alergen (chiar și unică sau la o cantitate infimă de alergen) va declanșa inevitabil reacția, fără a mai fi necesar efectul cumulativ.

Expunerea repetată a pielii la iritanți locali va declanșa o reacție limitată la zona de contact, ca de exemplu: dermatită de contact la nivelul feței în cazul persoanelor care folosesc produse cosmetice cu ingrediente active concentrate sau produse-tratament pentru orice boală de piele; dermatită a mâinilor la persoanele care folosesc frecvent dezinfectanți sau lucrează cu substanțe iritante sau dermatită de contact la bebeluși, care apare la nivelul pielii feselor (eritemul fesier sau de scutec), ca urmare a contactului repetat și uneori prelungit (scutece de unică folosință – schimbate rar) cu scaunele/urina .

Expunerea, chiar și ocazională la alergeni (cel mai adesea metale neprețioase – nichelul, alama, bronzul, sau unele substanțe din vopseaua de păr sau acrilații din ojele semipermanente și gelurile UV sau parfumurile), va declanșa o reacție care se poate extinde dincolo de zona de piele direct expusă. Alergenul este un factor de mediu de multe ori inofensiv care este însă perceput de sistemul imun al pacientului sensibil (alergic) ca o „amenințare”.

O sensibilitate particulară a pielii poate predispune unele persoane la dermatite de contact iritative frecvente, în timp ce factorul de risc cel mai important pentru o eczemă de contact alergică e reprezentat de predispoziția noastră genetică.

Indiferent de natura ei, o dermatită de contact are următoarele simptome: înroșire a pielii (eritem); modificări de textură (asprire și uneori descuamare vizibilă); microfisuri (sau chiar fisuri vizibile pe suprafața pielii); disconfort în zona de contact; microvezicule (care dau aspectul de „zemuire” superficială); mâncărimi moderate spre intense.

Diagnosticarea dermatitei de contact se face atât clinic, dar și pe baza informațiilor obținute din discuția cu pacientul în cazul unei dermatite de contact iritative. Sunt și situații în care pacientul îi arată medicului specialist o poză cu dermatita de contact iar acesta o poate identifica. În cazul în care se suspicionează o alergie de contact se recomandă consult și testare de specialitate alergologică pentru identificarea alergenului. În rare cazuri poate fi necesară o biopsie de piele din zona afectată pentru stabilirea cu exactitate a diagnosticului pentru a evita confuzia cu alte boli care se pot manifesta asemănător.

În tratamentul dermatitei de contact, indiferent de tipul ei, se recomandă creme, unguente sau soluții cu corticoizi topici (dermatocorticoizi) cu efect antiinflamator și antipruriginos, însoțite  de antihistaminice administrate pe cale orală. Se recomandă complementar produse extrem de blânde pentru igiena locală, precum și aplicații de dermatocosmetice reparatoare, calmante și cicatrizante.

Încercările de tratament naturist trebuie evitate întrucât pot agrava inflamația prin pătrunderea necontrolată a unor ingrediente în condiții de barieră cutanată compromisă. Sunt și cazuri în care medicul cu vaste cunoștințe de medicină naturistă poate indica pentru dermatita de contact un tratament naturist precum uleiuri din plante sau semințe/sâmburi (ulei de migdal dulce, aloe, ricin, in etc), sau din plante, creme pentru dermatita de contact, precum creme de gălbenele sau mușețel. Dacă nu stăpânim aceste cunoștințe, utilizarea acestora nu este binevenită.

Unele dermatite de contact compromit sever integritatea barierei cutanate și pot crea astfel porți de intrare pentru microorganisme patogene. Pruritul poate provoca o scărpinare necontrolată care creează condiții propice pentru o suprainfecție bacteriană sau fungică care agravează inflamația locală. Tocmai de aceea, este extrem de important să luați legătura cu un medic dermatolog, pentru a putea stabili corect diagnosticul și schema de tratament”.