Două romane publicate la Polirom, traduse în germană şi în bulgară

Două romane importante publicate la Polirom beneficiază de noi traduceri în limbi străine. Primul dintre acestea, romanul „Exuvii“ (Polirom, şapte ediţii) de Simona Popescu a apărut de curând în limba bulgară, la Editura Gutenberg, în traducerea Lorei Nenkovska. Reprezentanţii Polirom explică faptul că enigmaticul titlu al cărţii spune, într-un fel, totul: căci „exuviile“ sunt pieile lepădate, carcasele subţiri lăsate în urmă de fluturi atunci când ies din pupe, învelişurile năpârlite ale vietăţilor care, crescând, se transformă cu totul.

Cititi si: Gabriela Adamesteanu: "la 20 de ani nu prea reflectezi" – INTERVIU

„La fel facem şi noi cu ipostazele noastre vechi, infantile, imature, pe care le îngropăm în uitare. Simona Popescu, ea, nu poate şi nu vrea să le abandoneze: le strânge, le colecţionează, le suprapune într-un timp prezent care, ca într-o sincronie perpetuă, adună toate vârstele precedente la un loc. Credinţa ei este că psihologia individuală, identitatea, personalitatea îşi pierd consistenţa dacă renunţă la paşii anteriori“, au explicat aceştia.

Cel de-al doilea volum este „Provizorat“ (Polirom, cinci ediţii) de Gabriela Adameşteanu, care a apărut zilele acestea la editura germană Aufbau, în traducerea Evei Ruth Wemme, cu titlul „Das Provisorium der Liebe“. Aceasta este cea de-a patra traducere din opera autoarei în spaţiul de expresie germană, după Verlorener Morgen/ Dimineaţă pierdută (Aufbau, 2018), Begegnung/ Întîlnirea (Wieser, 2018) şi Der Gleiche Weg an jedem Tag/ Drumul egal al fiecărei zile (Schöffling, 2013).

Cititi si: Autori rătăciți printre liceeni: Tinerețe adunată din paginile scriitorilor

„Politicul e cu atât mai insidios cu cât se edifică pornind de la relaţia cât se poate de nevinovată uman – adulterină, ce-i drept – dintre Letiţia Arcan şi colegul său de serviciu, Sorin Olaru. O dragoste lucidă, la lumina zilei, dar care musteşte de întrebări, suspiciuni şi dileme. Dacă mobilul apropierii dintre cei doi rămâne, alături de fiorul sexual, încrederea reciprocă şi capacitatea de confesiune totală, tot din confesiune derivă, culmea, şi morbul înstrăinării. (…) Tragedia acestei lumi rezidă în faptul că linia despărţitoare dintre provizoratul bun şi cel rău e invizibilă“, descrie criticul Alex. Goldiş volumul.