Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Străbat la pas două judeţe, cu noaptea în cap, pentru a învăţa carte

Elevi care fac naveta la ora 5 dimineaţa, uzi până la piele, pentru a merge la școală

GALERIE
COLAJ COPIII NAVESTISTI
  • COLAJ COPIII NAVESTISTI
- +

În timp ce unii părinţi de la oraş îşi duc copiii cu maşinile până în buza şcolii, 12 copii din judeţ merg zilnic peste 5 kilometri, pe jos, prin câmp, pentru a ajunge la cursuri. Elevii, toţi de gimnaziu, se trezesc cu noaptea în cap şi parcurg drumul cu lanternele. De frica haitelor de câini, pentru că drumul spre educaţie străbate o pădure, elevii încep itinerariul în bezna dimineţii doar în grup. „Umblăm aşa în grupuri. Pe cei mai mititei îi lăsăm în paza noastră, ca să meargă cu noi”, ne-a povestit, zgribulit, înainte de a pleca la şcoală, unul dintre copii. De la căldură, din biroul său proaspăt renovat din Primărie, primarul ne-a spus că nu e vina sa, ci a părinţilor, că nu i-au cerut. Edilul însă nici nu a ştiut să ne spună câţi copii fac naveta, deşi e primar de 20 de ani la Grajduri.

Cei doisprezece elevi de gimnaziu din satul Poiana cu Cetate, comuna Ciurea, sunt nevoiţi să treacă, la pas, dintr-un judeţ într-altul pentru a învăţa carte. Membri ai unei comunităţi sărace şi ignoraţi de ani de zile autorităţile locale, copiii se trezesc cu noaptea în cap şi merg doar în grup, de frica haitelor de câini, pe un drum neiluminat, până la şcoala gimnazială din satul Protopopeşti, judeţul Vaslui. E cea mai apropiată unitate de învăţământ unde pot face opt clase, şi, pentru că sunt prea puţini, Primăria din Grajduri nu le-a pus niciodată la dispoziţie un microbuz şcolar. Dintre toţi, cel mai mult merge pe jos în zilele de şcoală Alexandra Bălteanu. Fata locuieşte la capătul satului, pe care îl străbate pe întuneric în fiecare dimineaţă, pentru a se întâlni cu ceilalţi colegi. „Este foarte greu, şase kilometri de mers pe jos este, nu ştiu, foarte greu. Eu stau tocmai în deal, lângă pădure, sus. Sunt îmbrăcată foarte gros, dar tot frig îmi este. Nu este posibilitatea să mergem la altă şcoală, aşa că suntem nevoiţi să mergem aici“, spune fata.

Uzi până la piele

Cel mai vorbăreţ dintre grupul navetiştilor este Alexandru Alexa. La şase dimineaţa, când am stat de vorbă cu el, băiatul era înfofolit bine, însă ne-a spus că tot îi frig „un pic aşa, la picioare“. „Este foarte greu să faci navetă. Când e mare zăpada, te uzi, îţi îngheaţă picioarele. Când plouă, te uzi tot. Cărţile la fel. Răceşti. Nasoală treabă! Mă trezesc la ora 6 şi la 6 şi jumătate ne vedem cu toţii la un băiat. Umblăm aşa, în grupuri, cum ar veni. Noi, cum suntem mai mari, pe cei mai mititei îi lăsăm în paza noastră, ca să meargă cu noi“, ne-a spus copilul. Acesta este în clasa a VIII-a şi spune că, după ce termină ciclul gimnazial, vrea să vină la o şcoală profesională din Iaşi, unde să îşi caute un cămin. „Aş vrea să fie altfel, dar de unde posibilitate? Aş vrea să ne pună microbuz, să ne pună nişte becuri pe aici. Adică nu putem să venim în fiecare zi cu telefonul ca să... (n.r. - facă lumină pe drum) la şcoală nu ne lasă cu el“, a mai spus copilul.

Ştefan Pavel face şi el naveta până la şcoală de patru ani. „Mi s-a mai întâmplat să răcesc“, spune el. „Este greu. Iarna, când mergem la şcoală e zăpada mare, câteodată, când e prea mare zăpadă, mai lipsesc“, a spus şi Gabriel Marian Bălteanu.

Părinţii copiilor se arată şi ei neputincioşi în faţa situaţiei, despre care spun că datează „dintotdeauna“. „Se aşteaptă unul pe altul pentru că îs singurei şi se tem. De multe ori îmi spune, «nici nu mă mai duc mâine la şcoală, că uite ce vreme e». Microbuz şcolar la noi nu este, parcă e un sat părăsit, aşa. Primarii au nevoie de votat, când e vorba de votat, vin ca să-i voteze oamenii, dar când e să pună microbuz sau să-ţi dea o adeverinţă, nici nu te bagă în seamă, întorc spatele“, spune Ioana Bălteanu. Femeia spune că, adesea, cei doi copii ai săi care fac naveta răcesc din cauza drumului până la şcoală. Iulian Alexa, tatăl unui alt copil navetist, spune că fiul său nu obişnuieşte să i se plângă de situaţie. „Ca copiii, tace din gură, merge înainte“, spune bărbatul.

Primarul stă la căldurică: habar n-are

De la căldură, primarul nici nu ştie câţi copii navetişti are satul. Poiana cu Cetate face parte din comuna Grajduri, condusă de acelaşi primar încă din 2000. Constantin Zamfirache (PSD) ne-a spus că sunt „3-4 copii“ care fac naveta „1-2 kilometri“ pentru a ajunge la şcoala din Vaslui, pentru că aceea e mai aproape decât unitatea din Grajduri, care e la 7-8 kilometri. În realitate, sunt 12 copii, iar distanţa exactă, conform Google Maps, între Poiana cu Cetate şi Protopopeşti este de 4,4 kilometri.

Întrebat ce demersuri a făcut pentru a rezolva problema elevilor navetişti, Zamfirache a răspuns: „Este opţiunea părinţilor, în general se întâmplă aşa. De când sunt eu primar aici, copiii care termină şcoala la Poiana cu Cetate merg la gimnaziu în Protopopeşti. Al doilea microbuz este în conservare, acum e în revizie. Daca e nevoie să aducem copiii de la Poiana cu Cetata la Grajduri, ar trebui să înfiinţăm un post de şofer în organigramă. Microbuzul folosit acum, daca ar fi să meargă şi acolo, ar face mai mult timp şi nu ar ajunge în timp util cu toţi copiii la şcoală“, spune primarul, care se referă la elevii din celelalte sate ale comunei.

Dacă bani pentru copiii din Poiana cu Cetate nu s-au găsit, pentru un sediu mai grandios, da. Pe 23 iulie 2019, primăria Grajduri a atribuit un contract de aproape 1 milion de lei pentru extinderea sediului instituţiei. Contractul a ajuns la firma unor verişori de-ai primarului, SC Tarcă Construct, societate care îşi obţine o mare parte din profi­tul declarat din contractele cu Primăria. În trecut, aceeaşi firmă a şi modernizat sediul instituţiei. 

 

 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri