Epigonii lui Dăncilă?

Până acum, PNL nu a făcut nimic din ce n-ar fi făcut şi PSD. Ludovic Orban nu spune o vorbuliţă despre tăierea pensiilor speciale ori modul în care va rezolva deficitul bugetar uriaş care se prefigurează pentru anul acesta şi 2020-2021 din cauza aplicării legii pensiilor în formula PSD. În schimb, dă asigurări repetate că salariul minim creşte, bineînţeles în tandem cu pensiile. Parcă-i Olguţa Vasilescu. Şi se împrumută la fel ca PSD, pe aceleaşi dobânzi enorme, ca să finanţeze, printre altele, PNDL-ul lui Liviu Dragnea. Joacă electoral, precum Viorica Dăncilă, şi rostogoleşte deficitele de la o lună la alta. La fel ca Eugen Teodorovici.

Şi, mai grav, nicio reacţie la ceea ce spun voci importante din lumea economică despre cum mai pot rezista finanţele româneşti. Valentin Lazea, economistul-şef al BNR, arată că statul nu are alternativă: trebuie să amâne creşterea pensiilor cu 40% din septembrie 2020. Preşedintele Consiliului Fiscal, Daniel Dăianu, o arată şi mai plastic: „băgăm ţara în şanţ”. Raţional discutând, legea pensiilor e inaplicabilă. Până mai ieri foarte limpede la minte, ministrul Finanţelor, Florin Cîţu, şi-a ascuns capul în nisip şi sare pompieristic să acopere găurile lăsate de PSD, fără să pomenească de cauzele structurale ale deficitelor. Niciun plan pe termen lung şi explicaţii clare: cum va fi la sfârşitul anului 2020? Sperăm să ne lămurim odată cu apariţia proiectului de buget, însă realismul acestuia, în condiţiile unui an electoral, poate fi o problemă.

Ca şi PSD când se înşurubează la putere, Orban a dat semnalul unei noi faze de traseism politic. Oamenii Pro-România şi ALDE, care au susţinut moţiunea de cenzură împotriva Guvernului Dăncilă, sunt invitaţi de Orban la scenă deschisă să intre în PNL. Ar mai fi – se zvoneşte – şi un lot de prefecţi şi subprefecţi de la Tăriceanu şi Băsescu menit să cimenteze o colaborare cât mai unsă. Iar depesedizarea de care se face atâta caz e contrabalansată de noi cazuri de nepotism şi sinecurism, trase la indigo după PSD. Acestea nu sunt, nicidecum, indicii că PNL se pregăteşte, de dimineaţa până seara, pentru mari reforme. Mai curând, sunt semne că Orban înclină să-şi blindeze ceea ce a obţinut cu ajutorul ALDE, UDMR, Pro-România sau PMP. Şi mai ales, să menajeze PSD. Cum?

Un semnal a fost dat tot de primul-ministru. Ar intenţiona să-şi asume răspunderea pe modificarea ordonanţei 114. De ce numai pe ea? Dacă tot foloseşte singura muniţie din dotare – asumarea răspunderii -, de ce trage selectiv? Cum rămâne cu modificarea legislaţiei electorale şi introducerea turului II în alegerea primarilor? Sau cu desfiinţarea Secţiei Speciale şi abrogarea recursului compensatoriu? Ce-l împiedică să dea dovadă de curaj, acum când riscurile sunt minime, iar PSD nu e capabil să iniţieze o moţiune de cenzură?

Cel mai la îndemână răspuns e că în PNL nu există masa critică pentru reforme. Şi aleşii liberali visează la pensii speciale. Şi primarii PNL beneficiază enorm de pe urma legislaţiei electorale într-un singur tur. Şi mulţi dintre liberali vor o justiţie docilă şi ineficientă, aşa cum a lăsat-o PSD. Pentru OUG 114 PNL are de la PSD non-combatul asigurat. Pentru celelalte nu, deci de ce ar risca?

Ca să facă ceva, Guvernul PNL nu-şi poate permite un moment de respiro. În câteva luni de paşi în lateral, jumătăţi de măsură şi eschivări de la rezolvarea problemelor structurale din economie, cele sistemice din justiţie şi din legislaţia electorală, va deveni un epigon al lui Dăncilă. Gramatica îmbunătăţită nu va schimba nimic, fără o gândire curajoasă, degrevată de interesele strâmte de partid şi putere.

Există un singur om într-o poziţie care poate influenţa PNL, Klaus Iohannis, care, cam cu jumătate de gură, mai vorbeşte despre singura variantă onorabilă: alegerile anticipate şi configurarea unei majorităţi reformiste. Scăpat de mize electorale, lui Iohannis pare că i s-a ridicat ceaţa de pe ochi, însă (semi) voinţa lui va da piept cu dezinteresul sau chiar ostilitatea masei critice din PNL. Dacă Iohannis nu are nimic de pierdut, nimeni nu ştie cât de curajos e Orban, dacă a înţeles că miza este ieşirea din scenariul socio-economic falimentar scris de PSD. Dar vom afla în curând cât timp am pierdut cu el. Mai are puţin răgaz de gândire.