Eroarea proorocului

Următoarea poveste este autentică şi apare în cartea dnei Lisa Feldman Barrett, Şapte lecţii şi jumătate despre creier: „În urmă cu câţiva ani, am primit un e-mail de la un bărbat care a slujit în Armata rhodesiană în sudul Africii în anii 70, înainte de sfârşitul apartheid. Fusese recrutat împotriva voinţei lui, i se dăduse o uniformă şi o puşcă, şi i s-a ordonat să vâneze luptători de gherilă. Pentru a înrăutăţi lucrurile, înainte de asta fusese avocat pentru aceleaşi gherile pe care era acum obligat să le trateze ca inamici. Într-o dimineaţă, era adânc în pădure, unde făcea exerciţii de antrenament cu mica lui grupă de soldaţi, când a detectat mişcare în faţa lui.

Cu inima bătând cu putere, a văzut un şir lung de luptători de gherilă îmbrăcaţi în camuflaj şi purtând mitraliere. Instinctiv, a ridicat puşca, a dat jos clema de siguranţă, a mijit ochii în jos pe ţeavă şi a ţintit spre liderul luptătorilor, care purta o puşcă de asalt AK-47. Brusc, a simţit o mână pe umăr. «Nu trage», i-a şoptit prietenul lui care îl oprise. «Este doar un băiat.» Îşi coborî încet puşca, se uită din nou la locul faptei şi a fost uimit de ceea ce vedea acum: un băiat, poate zece ani, conducând un lung şir de vaci. Şi temutul AK-47? A fost un simplu băţ de păstori.

Ani de zile după aceea, acest bărbat s-a străduit cu nelinişte să înţeleagă acel episod. Cum reuşise să vadă greşit ce era chiar în faţa ochilor lui şi aproape să omoare un copil? Ce era în neregulă cu creierul lui? După cum se dovedeşte, nimic nu era în neregulă cu creierul lui. Funcţiona exact aşa cum ar fi trebuit.”

Creierul nostru face predicţii despre aproape tot ce înseamnă viaţa noastră, fie că sunt lucruri pe care le simţim sau gânduri despre cele mai abstracte idei. Îşi foloseşte simţurile să verifice şi să corecteze predicţiile atunci când acestea se dovedesc, într-un fel sau altul, greşite. „Creierul este remarcabil în a detecta ceea ce se întâmplă în lume, dar este şi mai bun în a vă spune dacă ceea ce s-a întâmplat era de aşteptat sau nu”, explică David Schneider, profesor asistent la Centrul de Ştiinţe Neurale al NYU. El este autorul principal al unui nou studiu care descrie o nouă descoperire semnificativă: „Am descoperit că există neuroni specifici în creier care nu vă spun ce s-a întâmplat, ci vă spun ce a mers prost.” Altfel spus aceşti neuroni compară ceea ce a prezis creierul şi ceea ce s-a întâmplat în realitate şi ne semnalează erorile. Studiul a urmărit doar neuroni din creierul auditiv, însă e foarte probabil să fie o specie de neuroni omniprezentă în creier. Erorile sunt cele mai importante în „învăţare” şi acum ştim că au neuroni dedicaţi.

Bogdan Iliescu este medic primar neurochirurg la Spitalul de Neurochirurgie din Iaşi şi preşedinte al Asociaţiei Creierului Iaşi